țacă¹ sf [At: PAMFILE, CR. 182 / Pl: țăci / E: țac] 1 (Olt) Fiecare dintre scândurelele late de 15-20 cm cu care se lovește mingea într-un joc de copii. 2 (Îe) A da ~ca A lovi țăcile¹ (1) una de alta. 3 (Art.) Joc de copii în timpul căruia jucătorii își lovesc reciproc scândurelele cu care bat mingea. 4 (Mol) Obiect făcut din două scândurele de lemn, imitând forma ciocului de barză, care se fixează cu o mască pe fața flăcăului deghizat în brezaie.