țărcălău¹ sm [At: LB / Pl: ~ăi / E: mg cirkáló] (Înv; Trs) Persoană care umbla pentru a însemna dările sau pentru a verifica felul cum erau încasate.

țărcălău² sn [At: VUIA, PĂST. 169 / V: ~leu, țarcaleu, ~lau, ~lam, țarcalan / Pl: ~laie / E: țarc + -ălău] 1 (Reg) Țarc (mic) pentru animale. 2 (Olt; îf țărcăleu) Gard de nuiele făcut în jurul grămezii de gunoi de grajd. 3 (Îrg) Pătui¹. 4 (Olt) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul snopilor sau fânului Si: (reg) țărcădău (6). 5 (Mol) Moviliță rotundă de pământ împrejmuită cu un gard mic de nuiele, care servește ca semn de hotar.

țarcalan² sn vz țărcălău²

țarcaleu sn vz țărcălău²

țarcălau^[1] sn vz țărcălău²

țărcălam² sn vz țărcălău²

țărcălau sn vz țărcălău²

țărcăleu sn vz țărcălău²

ȚĂRCĂLĂU s. v. compas.

țărcălău s. v. COMPAS.

țărcălău, țărcălaie, s.n. (reg.) 1. țarc. 2. pătul. 3. corlată. 4. semn de hotar ca o movilă.