opțiuni
  • info

7 definiții pentru țăndărică (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂNDĂRICĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurică s. f.] – Țandără + suf. -ică.

ȚĂNDĂRICĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurică s. f.] – Țandără + suf. -ică.

ȚĂNDĂRICĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcea. ♦ Fig. Om mic de stat; copil. – Variantă: țăndurică (GOROVEI, C. 313) s. f.

ȚĂNDĂRICĂ ~ele f. fig. (diminutiv de la țandără) Om mic de stătură. /țandără + suf. ~ică

țândărică sf vz țăndărică

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!țăndărică2 (om mic de statură) (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui țăndărică; pl. țăndărică

*țăndărică2 (om mic de statură) s. m. și f., g.-d. lui țăndărică; pl. țăndărică

Intrare: țăndărică (s.m.)
țăndărică2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndărică
 —
plural
  • țăndărică
 —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăndărică, țăndărelesubstantiv feminin
țăndărică, țăndăricăsubstantiv masculin

etimologie:
  • Țandără + sufix -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.