17 definiții pentru țăcăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂCĂNI, țăcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni.

țăcăni [At: POEN. – AAR. – HILL, V. I, 5022/30 / V: ~ări / Pzi: ~nesc, (rar) țăcăn / E: țac + -ăni] 1 vi A produce un zgomot scurt (repetat), prin lovirea unor obiecte de metal, de lemn etc. Si: (reg) a țicăni, a țocăni (1). 2 vi (D. mecanisme) A produce un zgomot (ritmic) prin declanșare sau funcționare Si: (reg) a țocăni (2). 3 vi (Mun; îe) A ~ după (sau de) ceva A căuta ceva cu mare interes. 4 vt (Îe) A ~ (pe cineva) (la cap) A plictisi pe cineva cu vorba. 5 vt (Îae) A bate pe cineva la cap Si: a cicăli, (reg) a țăcăli (2). 6 vr (Fam; rar; d. cai) A se lovi cu copita dinapoi de partea din spate a copitei dinainte. 7 vt(a) (Fam) A scrie ceva la mașina de scris Si: a dactilografia. 8 vt (Mun; c. i. un teren arat) A țăncăni (2). 9 vt (Dob) A tăia iarba cu sapa. 10 vi (Mun) A-și face de lucru. 11 vr (Fig; fam) A-și pierde puterea de judecată Si: a înnebuni, (fam) a se sminti, (fam) a se țicni (6).

ȚĂCĂNI, țăcănesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. – Țac + suf. -ăni.

ȚĂCĂNI, țăcănesc, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte, aparate) A produce un zgomot ritmic, repetat (prin declanșarea unui mecanism); a tăcăi. Cu grabă țăcănea telegraful. CAMILAR, N. I 17. Ceasornicul țăcănea în perete. CARAGIALE, O. I 290. Caravasili scoate mîndru un pistol, ochește, pistolul țăcănește și nu ia foc. GHICA, S. 393. ♦ (Urmat de determinări care arată instrumentul) A produce zgomote ritmice (lovind, izbind, ciocănind). Doi cai mărunți... mergeau liniștiți, în trap domol, din cînd în cînd strănutînd, din cînd în cînd țăcănind din potcoave. SADOVEANU, O. IV 382. Țăcăni cu cuțitul într-un pahar și rugă să se facă tăcere. MIRONESCU, S. A. 110. ◊ Tranz. Calul își țăcănea potcoavele pe prundul drumului. SADOVEANU, la TDRG. ♦ Tranz. (Familiar) A scrie la mașină. Cînd s-a adunat numărul cuvenit de pagini, le țăcănesc la mașina de scris. C. PETRESCU, C. V. 25. – Prez. ind. pers. 3 și: țăcăne (BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 66).

A ȚĂCĂNI ~esc 1. intranz. A lovi repetat, producând un zgomot ritmic; a produce țăcănituri; a face „țac-țac”. 2. tranz. pop. A scrie la mașina de dactilografiat; a dactilografia. /țac + suf. ~ăni

A SE ȚĂCĂNI mă ~esc intranz. A-și pierde judecata; a se țicni; a se amenti; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. /țac + suf. ~ăni

țăcănì v. 1. a tropăi din copite; 2. a face sgomot ca sapele sau târnăcoapele. [V. țac!].

țăcănésc v. intr. (rudă cu cĭocănesc și cu ngr. tsukanizo). Merg în trap orĭ în buĭestru a lene (clămpănesc): venea țăcănind.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țăcăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țăcăn/țăcănesc, 3 sg. țăcăne/țăcănește, imperf. 1 țăcăneam; conj. prez. 1 sg. să țăcăn/să țăcănesc, 3 să țăcăne/să țăcănească

țăcăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țăcăne/țăcănește, imperf. 3 sg. țăcănea; conj. prez. 3 să țăcăne/să țăcănească

țăcăni vb., ind. prez. 1 sg. țăcănesc/țăcăn, imperf. 3 sg. țăcănea; conj. prez. 3 sg. și pl. țăcănească/țăcăne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚĂCĂNI vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

ȚĂCĂNI vb. a păcăni, a pîrîi, a răpăi, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)

țăcăni vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țăcăni, țăcănesc I. v. t. a scrie ceva la mașina de scris II. v. r. a se sminti, a înnebuni

Intrare: țăcăni
țăcăni1 (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăcăni
  • țăcănire
  • țăcănit
  • țăcănitu‑
  • țăcănind
  • țăcănindu‑
singular plural
  • țăcăne
  • țăcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăcăn
(să)
  • țăcăn
  • țăcăneam
  • țăcănii
  • țăcănisem
a II-a (tu)
  • țăcăni
(să)
  • țăcăni
  • țăcăneai
  • țăcăniși
  • țăcăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăcăne
(să)
  • țăcăne
  • țăcănea
  • țăcăni
  • țăcănise
plural I (noi)
  • țăcănim
(să)
  • țăcănim
  • țăcăneam
  • țăcănirăm
  • țăcăniserăm
  • țăcănisem
a II-a (voi)
  • țăcăniți
(să)
  • țăcăniți
  • țăcăneați
  • țăcănirăți
  • țăcăniserăți
  • țăcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăcăne
(să)
  • țăcăne
  • țăcăneau
  • țăcăni
  • țăcăniseră
țăcăni2 (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăcăni
  • țăcănire
  • țăcănit
  • țăcănitu‑
  • țăcănind
  • țăcănindu‑
singular plural
  • țăcănește
  • țăcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăcănesc
(să)
  • țăcănesc
  • țăcăneam
  • țăcănii
  • țăcănisem
a II-a (tu)
  • țăcănești
(să)
  • țăcănești
  • țăcăneai
  • țăcăniși
  • țăcăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăcănește
(să)
  • țăcănească
  • țăcănea
  • țăcăni
  • țăcănise
plural I (noi)
  • țăcănim
(să)
  • țăcănim
  • țăcăneam
  • țăcănirăm
  • țăcăniserăm
  • țăcănisem
a II-a (voi)
  • țăcăniți
(să)
  • țăcăniți
  • țăcăneați
  • țăcănirăți
  • țăcăniserăți
  • țăcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăcănesc
(să)
  • țăcănească
  • țăcăneau
  • țăcăni
  • țăcăniseră
țăcări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăcăni, țăcăn / țăcăni, țăcănescverb

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu grabă țăcănea telegraful. CAMILAR, N. I 17. DLRLC
    • format_quote Ceasornicul țăcănea în perete. CARAGIALE, O. I 290. DLRLC
    • format_quote Caravasili scoate mîndru un pistol, ochește, pistolul țăcănește și nu ia foc. GHICA, S. 393. DLRLC
    • format_quote Doi cai mărunți... mergeau liniștiți, în trap domol, din cînd în cînd strănutînd, din cînd în cînd țăcănind din potcoave. SADOVEANU, O. IV 382. DLRLC
    • format_quote Țăcăni cu cuțitul într-un pahar și rugă să se facă tăcere. MIRONESCU, S. A. 110. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Calul își țăcănea potcoavele pe prundul drumului. SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv familiar A scrie ceva la mașina de scris. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd s-a adunat numărul cuvenit de pagini, le țăcănesc la mașina de scris. C. PETRESCU, C. V. 25. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se sminti, a se țicni. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Țac + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.