opțiuni
  • info

18 definiții pentru țârlâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRLÂI, țârlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

țârlâi2 vi [At: ALECSANDRI, T. 141 / V: ~lăi, țurlui / Pzi: 3 țârlâie / E: fo] 1 (D. instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) A cânta făcând ca instrumentele să țârlâie (1) Si: (fam) a scârțâi. 3 (D. păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). 4 (Mun; îe) A-i ~ (cuiva) urechea A-i țiui (cuiva) urechea.

țârlâi1 i [At: ALR II, 6 202/414 / V: țurlui / E: fo] Cuvânt care imită sunetul ciocârliei.

ȚÂRLÂI, țârlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

A ȚÂRLÂI țârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreți) A produce sunete ascuțite și neplăcute. /Onomat.

ȚÂRLĂI vb. IV v. țârlâi.

țârlăi v vz țârlâi

țurlui1 i vz țârlâi1

țurlui4 v vz țârlâi2

ȚÎRLĂI vb. IV v. țîrlîi.

ȚÎRLÎI, țîrlîi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cînta în acest fel. Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țirlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. (În forma țîrlăi) Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. – Variante: țîrlăi, țurlui vb. IV.

ȚURLUI vb. IV v. țîrlîi.

țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele].

țîrlîĭ, a -í v. intr. (var. din țîrîĭ; it. zirlare, a șuĭera [sturzu], ngr. tsirlizome, am diareĭe. Rudă și cu cĭuruĭ 2, țurloĭ, gîrlă ș. a. multe). Șuĭer cu trilurĭ (vorbind de păsărele). Cînt lung și supțire: ĭa nu maĭ țîrlîi și tu cu glasu tăŭ pițigăĭat!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+țârlâi2 (a ~) (despre instrumentiști) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țârlâi, 3 țârlâie, imperf. 1 țârlâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țârlâi, 3 să țârlâie

țârlâi1 (a ~) (despre instrumente muzicale) (rar) vb., ind. prez. 3 țârlâie, imperf. 3 pl. țârlâiau; conj. prez. 3 să țârlâie

țârlâi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâia; conj. prez. 3 să țârlâie

țârlâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâia

Intrare: țârlâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârlâi
  • țârlâire
  • țârlâit
  • țârlâitu‑
  • țârlâind
  • țârlâindu‑
 singular plural
  • țârlâie
  • țârlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârlâi
 (să)
  • țârlâi
  • țârlâiam
  • țârlâii
  • țârlâisem
a II-a (tu)
  • țârlâi
 (să)
  • țârlâi
  • țârlâiai
  • țârlâiși
  • țârlâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârlâie
 (să)
  • țârlâie
  • țârlâia
  • țârlâi
  • țârlâise
plural I (noi)
  • țârlâim
 (să)
  • țârlâim
  • țârlâiam
  • țârlâirăm
  • țârlâiserăm
  • țârlâisem
a II-a (voi)
  • țârlâiți
 (să)
  • țârlâiți
  • țârlâiați
  • țârlâirăți
  • țârlâiserăți
  • țârlâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârlâie
 (să)
  • țârlâie
  • țârlâiau
  • țârlâiră
  • țârlâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârlăi
  • țârlăire
  • țârlăit
  • țârlăitu‑
  • țârlăind
  • țârlăindu‑
 singular plural
  • țârlăie
  • țârlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârlăi
 (să)
  • țârlăi
  • țârlăiam
  • țârlăii
  • țârlăisem
a II-a (tu)
  • țârlăi
 (să)
  • țârlăi
  • țârlăiai
  • țârlăiși
  • țârlăiseși
a III-a (el, ea)
  • țârlăie
 (să)
  • țârlăie
  • țârlăia
  • țârlăi
  • țârlăise
plural I (noi)
  • țârlăim
 (să)
  • țârlăim
  • țârlăiam
  • țârlăirăm
  • țârlăiserăm
  • țârlăisem
a II-a (voi)
  • țârlăiți
 (să)
  • țârlăiți
  • țârlăiați
  • țârlăirăți
  • țârlăiserăți
  • țârlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârlăie
 (să)
  • țârlăie
  • țârlăiau
  • țârlăiră
  • țârlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurlui
  • țurluire
  • țurluit
  • țurluitu‑
  • țurluind
  • țurluindu‑
 singular plural
  • țurluie
  • țurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurlui
 (să)
  • țurlui
  • țurluiam
  • țurluii
  • țurluisem
a II-a (tu)
  • țurlui
 (să)
  • țurlui
  • țurluiai
  • țurluiși
  • țurluiseși
a III-a (el, ea)
  • țurluie
 (să)
  • țurluie
  • țurluia
  • țurlui
  • țurluise
plural I (noi)
  • țurluim
 (să)
  • țurluim
  • țurluiam
  • țurluirăm
  • țurluiserăm
  • țurluisem
a II-a (voi)
  • țurluiți
 (să)
  • țurluiți
  • țurluiați
  • țurluirăți
  • țurluiserăți
  • țurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • țurluie
 (să)
  • țurluie
  • țurluiau
  • țurluiră
  • țurluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârlâi, țârlâiverb

  • 1. rar (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. DLRLC
    • format_quote A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. DLRLC
    • format_quote Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.