6 definiții pentru șuteu (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șuteu [At: LEX. MARS. 210 / V: (reg) șâtău, ~tău sn / Pl: ~ei sm / E: mg sütö] 1 sm (Trs; înv) Brutar (1). 2 sn (Trs) Clădire anexată într-o gospodărie, care servește ca bucătărie sau în care se găsește cuptorul de copt pâine ori velnița. 3 sn (Ban; îf șâtău] Vas în care se pune la copt cânepa toarsă. 4 sn (Reg; îf șutău) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele.
ȘUTEU s.m. (Ban.) Brutar. Furnarius. Süteü. Pitar. Süto. LEX. MARS., 210. Etimologie: magh. sütő. Cf. magupeț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘUTEU s. v. brutar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șuteu s. v. BRUTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șuteu, șutei, s.m. și șuteie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; înv.) brutar. 2. (s.n.) anexă într-o gospodărie (care servește ca bucătărie, în care se găsește cuptorul de copt pâine sau velnița). 3. (s.n.; în forma: șâtău) vas în care se pune cânepa toarsă. 4. (s.n.; în forma: șutău) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuteu, șutei, s.m. – (reg.; înv.) 1. Brutar. 2. Cuptor. ♦ (onom.) Șuteu, Suteu, nume de familie (66 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. sütö „brutar; cuptor” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DAR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|