șut⁸, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: șuți, ~e / E: nct] (Reg; d. mâncăruri) Picant.

șut⁵ sn [At: DT / V: (reg) șit sf, șictă, șită sf / Pl: ~uri / E: ger Schicht] 1 (Reg) Durata zilei de muncă în mină Si: schimb. 2 (Reg) Normă a unui miner în timpul unui schimb. 3 (Trs; îe) A face ~ A termina norma care revine unui schimb. 4 (Trs; îae) A face pauză Si: a se odihni.

ȘUT¹, șuturi, s. n. Durata de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; muncă pe care o face un miner în timpul unui schimb. Își făcea șutul așa cum a prins cu ani în urmă, cînd a învățat meseria asta. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/1. Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor, minerii. FRUNZĂ, Z. 31, Mergi la șut cu tata? DAVIDOGLU, M. 48.

ȘUT s.n. 1. Lovitură foarte puternică dată cu piciorul (sau cu mîna) în minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvîrșit o anumită infracțiune. 2. Lucrul executat de un miner într-o zi în mină. ♦ Timpul cît lucrează o echipă de mineri de cînd intră și pînă iese din mină; schimb. [< engl. shoot].

ȘUT¹ s. n. durata zilei de muncă în mină, schimb; normă a unui miner într-un schimb. (< germ. Schicht)

ȘUT¹ ~uri n. Durata zilei de lucru a unei echipe de mineri. /<germ. Schicht

șut² (lovitură; schimb) s. n., pl. șuturi

șut s. n., pl. șuturi

șut (miner., sport) s. n., pl. șuturi

șut

ȘUT s. (MIN.) schimb.

ȘUT s. (MIN.) schimb.

șut¹, șuturi, s.n. – (reg.) Durata unei zile de lucru a unui miner; schimb. – Din germ. Schicht „schimb de muncitori; tură” (DEX, MDA).

șut¹, -uri, s.n. – Durata unei zile de lucru a unui miner; schimb. – Din germ. Schicht „schimb, durată” (DEX).