opțiuni
  • info

11 definiții pentru șuierător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier. – Șuiera + suf. -ător.

șuierător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 322 / V: (reg) șuruietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: șuiera + -ător] 1-2 a, av Șuierat2 (1-2). 3 a (Înv; îs) Consoană ~oare Consoană sibilantă. 4 a (D. unele animale, păsări, insecte) Care scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. 5 a (Mai ales d. vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant Si: vâjâitor. 6 sf (Mol; Dob) Fluier (1) (de metal, os, lemn etc.).

ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: șu-ie-] – Șuiera + suf. -ător.

ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj. Care șuieră sau care seamănă cu un șuier. În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. Din iarbă scoate capid șarpele șuierător. BELDICEANU, P. 57. Se oprise ascultînd... concertul acestor paseri șuierătoare. NEGRUZZI, S. I 322. Consoană șuierătoare = consoană sibilantă, v. sibilant. ◊ (Adverbial) Micluț se-ntoarse șui șopti șuierător muierii peste umăr. DUMITRIU, N. 162. «Domnișoară Natalie»... șopti Daniil greu, șuierător. SADOVEANU, M. 114.

ȘUIERĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial Care șuieră; asemănător șuieratului. Un vânt ~. ◊ Consoană ~oare consoană siflanta sau sibilantă. [Sil. șu-ie-] /a șuiera + suf. ~tor

șuruietoare sf vz șuierător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șuierător adj. m., pl. șuierători; f. sg. și pl. șuierătoare

șuierător adj. m., pl. șuierători; f. sg. și pl. șuierătoare

șuierător adj. m., pl. șuierători; f. sg. și pl. șuierătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUIERĂTOR adj. 1. vâjâitor. (Un vânt ~.) 2. v. țiuitor. 3. șuierat. (O respirație ~oare.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană ~oare; sunet ~.)

ȘUIERĂTOR adj. 1. vîjîitor. (Un vînt ~.) 2. piuitor, țiuitor, vîjîitor. (Zgomot ~.) 3. șuierat. (O respirație ~.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană ~; sunet ~.)

Intrare: șuierător
șuierător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuierător
  • șuierătorul
  • șuierătoru‑
  • șuierătoare
  • șuierătoarea
plural
  • șuierători
  • șuierătorii
  • șuierătoare
  • șuierătoarele
genitiv-dativ singular
  • șuierător
  • șuierătorului
  • șuierătoare
  • șuierătoarei
plural
  • șuierători
  • șuierătorilor
  • șuierătoare
  • șuierătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
șuruietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șuierător, șuierătoareadjectiv

  • 1. adesea adverbial Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șuierat
    • format_quote În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Micluț se-ntoarse și-i șopti șuierător muierii peste umăr. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial «Domnișoară Natalie»... șopti Daniil greu, șuierător. SADOVEANU, M. 114. DLRLC
  • 2. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Din iarbă scoate capul șarpele șuierător. BELDICEANU, P. 57. DLRLC
    • format_quote Se oprise ascultînd... concertul acestor paseri șuierătoare. NEGRUZZI, S. I 322. DLRLC
  • 3. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Șuiera + sufix -ător. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.