ștrengărie² sf [At: PASCU, S. 185 / Pl: ? / E: ștreang + -ărie] (Trs; înv) Atelier unde se făceau ștreanguri (1).

ștrengărie¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: ștrengar + -ie] 1 Hoinăreală. 2 Golănie (1). 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) Faptă de ștrengar (5) Si: ghidușie, năzbâtie, poznă, zburdălnicie, (îvr) ștrengărire, (rar) ștrengărit. 4 Comportare care denotă neastâmpăr, vioiciune, umor. 5 (Pfm) Aventură de dragoste.

ȘTRENGĂRIE, ștrengării, s. f. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Faptul de a ștrengări, faptă de ștrengar (v. poznă, șotie); hoinăreală. E timpul numai bun de joc Și bun de ștrengărie. IOSIF, PATR. 15. Era un neastîmpăr ș-o bucurie de copii, care pregătesc o mare ștrengărie. VLAHUȚĂ, O. A. 158. ♦ (Mai ales la pl.) Aventură de dragoste. V. crailîc. El... după ce ș-a petrecut tinerețea-n chefuri și ștrengării, îmi pretinde mie seriozitate și credință! La TDRG. Viața de cafenea, ștrengăriile cu prietenii începură a-l atrage. VLAHUȚĂ, O. A. 257.

ȘTRENGĂRIE ștrengării f. Faptă de ștrengar. A se ține de ~i. [Art. ștrengăria; G.-D. ștrengăriei; Sil. -ri-e] /ștrengar + suf. ~ie

ștrengărie f. faptă de ștrengar.

ștrengăríe f. (d. ștrengar). Poznă (petrecere, glumă) copilărească. Eŭf. Escapadă: a face ștrengăriĭ.

ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile (desp. -ri-i-)

ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile

ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile

ȘTRENGĂRIE s. v. golănie, haimanalâc, hoinăreală, vagabondaj, vagabondare.

ȘTRENGĂRIE s. 1. v. glumă. 2. v. poznă. 3. v. năzbâtie. 4. v. farsă.

ȘTRENGĂRIE s. 1. ghidușie, glumă, năzbîtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, năzbîtie, poznă, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce mai e și ~ asta?) 3. bazaconie, năzbîtie, poznă, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~ii!)

ștrengărie s. v. GOLĂNIE. HAIMANALÎC. HOINĂREALĂ. VAGABONDAJ. VAGABONDARE.

ștrengărie², ștrengării, s.f. (înv. și reg.) atelier unde se făceau ștreanguri.