opțiuni
  • info

6 definiții pentru șterpelit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șterpelit, ~ă a [At: GHICA, S. 492 / Pl: ~iți, ~e / E: șterpeli] (Pfm) Care este sustras (cu abilitate) Si: furat2 (1), (arg; fam) șparlit.

șterpeli [At: COSTINESCU / V: (îvr) st~ / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm șterge + șparli] vt (Pop; rar) A atinge (ceva) ușor, în treacăt. 2 vt (Pfm) A sustrage cu abilitate Si: a fura (1), (reg) a șuchea2, a șuchiri (1), (arg; fam) a șparli (2), (arg) a șucări (7). 3 vi (Pfm; îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 4 vr (Reg) A dispărea (11).

ȘTERPELI, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.

A ȘTERPELI ~esc tranz. pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterge. /Orig. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șterpeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelesc, imperf. 3 sg. șterpelea; conj. prez. 3 sg. și pl. șterpelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTERPELI vb. v. fura, însuși, lua, sustrage.

Intrare: șterpelit
șterpelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitul
  • șterpelitu‑
  • șterpelită
  • șterpelita
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliții
  • șterpelite
  • șterpelitele
genitiv-dativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitului
  • șterpelite
  • șterpelitei
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliților
  • șterpelite
  • șterpelitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șterpeli, șterpelescverb

familiar
  • 1. A sustrage ceva (cu abilitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fura lua sustrage însuși
    • format_quote Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și îi pune alta în loc. STĂNOIU, C. I. 126. DLRLC
    • format_quote Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116. DLRLC
    • format_quote Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81. DLRLC
  • 2. rar A atinge ceva ușor și în treacăt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
    • 2.1. factitiv A face să se atingă puțin de ceva. DLRLC
      • format_quote Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242. DLRLC
  • chat_bubble A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
    • format_quote Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.