13 definiții pentru ștergar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERGAR, ștergare, s. n. 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; ștergătoare (2), ștergură. 2. Maramă. – Șterge + suf. -ar.

ȘTERGAR, ștergare, s. n. 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; ștergătoare (2), ștergură. 2. Maramă. – Șterge + suf. -ar.

ștergar sn [At: (a. 1760) IORGA, B. R. 224 / V: (reg) st~, ~elgari sn, ~e (Pl: ~gări) sf / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: șterge + -ar] (Pop) 1 Bucată dreptunghiulară de țesătură din in, bumbac, borangic etc., adesea împodobită cu broderii sau cu franjuri, folosită la ștersul mâinilor, al feței sau al corpului (după spălare) ori ca podoabă în casele țărănești, ca obiect de dar simbolic etc. Si: prosop, (pop) șervet, (reg) chindeu, merindare1, ștergător (1), ștergură1 (1). 2 Năframă.

ȘTERGAR, ștergare, s. n. 1. Bucată dreptunghiulară de pînză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop, ca șervet sau ca podoabă în casele țărănești. Interesat, domnu subprefect... își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stingă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277. Ne pomenirăm cu patru inși c-un ștergar alb în vîrful suliții. DELAVRANCEA, O. II 29. Ia să-ți leg ochii și urechile c-un ștergar. CREANGĂ, P. 54. Își mai aduceau aminte de-acasă dorobanții noștri cînd vedeau viindu-le înainte și poftindu-i la cină, în bordeiele lor împodobite cu zăblaie vărgate și cu ștergare cusute, fruntașii cu chica lungă din satele romînești. ODOBESCU S. III 570. 2. Maramă, basma. Nevestele se piaptănă cu colici și se îmbrobodesc cu ștergare lungi. VLAHUȚĂ, R. P. 74. Să-mbrobod fața ta-n ștergar cernit. id. P. 22. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. Romînce cu ochi negri și cu ștergare albe. ALECSANDRI, P. III 40.

ȘTERGAR ~e n. 1) Obiect confecționat dintr-o bucată de pânză (ornamentată), folosit pentru șters (mâinile, fața, vesela etc.); șervet; prosop. 2) Bucată dreptunghiulară de țesătură ornamentată, care servește ca podoabă în casele țărănești; prosop. /a șterge + suf. ~ar

ștergar n. pânză de șters; 2. maramă (în Oltenia): ștergare de borangic.

ștergár n., pl. e (d. șterg). Prosop, pînză de șters mînile și fața. (Se întrebuințează și ca ornament pe la icoane orĭ pe la ferestre la țară orĭ ca maramă). V. testemel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștergar s. n., pl. ștergare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTERGAR s. prosop, șervet, (înv. și reg.) mînăștergură, peșchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ștergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. și prin Ban.) senic, (Transilv. și Maram.) ștergător. (Se spală și se șterge cu ~.)

Intrare: ștergar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergar
  • ștergarul
  • ștergaru‑
plural
  • ștergare
  • ștergarele
genitiv-dativ singular
  • ștergar
  • ștergarului
plural
  • ștergare
  • ștergarelor
vocativ singular
plural
ștelgari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștergare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștergar, ștergaresubstantiv neutru

  • 1. Bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; ștergătoare (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Interesat, domnu subprefect... își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stîngă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277. DLRLC
    • format_quote Ne pomenirăm cu patru inși c-un ștergar alb în vîrful suliții. DELAVRANCEA, O. II 29. DLRLC
    • format_quote Ia să-ți leg ochii și urechile c-un ștergar. CREANGĂ, P. 54. DLRLC
    • format_quote Își mai aduceau aminte de-acasă dorobanții noștri cînd vedeau viindu-le înainte și poftindu-i la cină, în bordeiele lor împodobite cu zăblaie vărgate și cu ștergare cusute, fruntașii cu chica lungă din satele romînești. ODOBESCU S. III 570. DLRLC
  • 2. Basma, maramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nevestele se piaptănă cu colici și se îmbrobodesc cu ștergare lungi. VLAHUȚĂ, R. P. 74. DLRLC
    • format_quote Să-mbrobod fața ta-n ștergar cernit. VLAHUȚĂ, P. 22. DLRLC
    • format_quote El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Romînce cu ochi negri și cu ștergare albe. ALECSANDRI, P. III 40. DLRLC
etimologie:
  • Șterge + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.