25 de definiții pentru ștafetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTAFETĂ, ștafete, s. f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special; p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.

ștafe sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 269 / V: (rar) st~, (îvr) eștafet (Pl: -uri) sn, stafet (Pl: ~eți) sm / Pl: ~te / E: ger Stafette, it staffetta, fr estafette] 1 (Înv) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente Si: (îvr) ștafetar (1). 2 Mesaj urgent (dus de un curier special). 3 (Pex) Veste. 4 (Fam; irn) Ștafetar (2). 5 (Fam; irn) Bârfă. 6 (Pfm; îlv) A umbla cu ~ta sau a duce ~ta A bârfi (3). 7 (Spc) Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. 8 (Spc) Manifestare sportivă la care participă mai multe echipe, fiecare dintre ele având de parcurs câte o etapă, pentru a-și transmite succesiv câte un obiect simbolic, care trebuie depus la punctul final. 9 (Spc) Sportiv care participă la o ștafetă (7-8). 10 (Spc) Obiect convențional sau simbolic pe care sportivii și-l transmit succesiv într-o ștafetă (7-8).

ȘTAFETĂ, ștafete, s. f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.

ȘTAFETĂ, ștafete, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) Curier special (de obicei călăreț) care duce scrisori, ordine sau mesaje urgente. V. curier. Ștafeta lui Duca se grăbește, pe drumul cel mai bun, la capuchehaia țarigrădeană a Moldovei, ca să-l puie în cunoștință că vine un sol franțuz la Poartă. SADOVEANU, Z. C. 176. Trimisese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Se apropiase să afle ce-a spus ștafeta. REBREANU, R. II 83. Îndată porniră ștafetele pe la boierii din țară. NEGRUZZI, S. I 160. 2. Mesaj, veste sau comunicare urgentă dusă de un curier special. Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, N. III 30. Într-o seară... iată-i sosește o ștafetă. CARAGIALE, O. III 91. Îți aduc o ștafetă de la Ipsilant. FILIMON, la TDRG. ◊ Expr. A umbla (sau a da goană) cu ștafeta = a umbla cu vorba, a purta vorbe; a bîrfi, a cleveti. Nu mai am teama că ai să dai goană cu ștafeta. C. PETRESCU, A. R. 36. 3. Concurs de echipe (la alergare, schi sau înot), pe diferite distanțe, în care la fiecare etapă a parcursului se schimbă concurentul fiecărei echipe, după ce a transmis tovarășului următor un obiect convențional (baston, mesaj etc.), care trebuie dus la punctul final. În uralele mulțimii, care îi aruncă flori în cale, ultimul schimb al ștafetei parcurge pista și se oprește în fața tribunei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. ♦ Obiect convențional (baston, mesaj etc.) transmis într-o competiție sportivă. Purtată de mii și mii de brațe tinerești, după ce a străbătut, timp de aproape două luni, munți și fluvii, țări, nenumărate orașe și sate, Ștafeta internațională a păcii a ajuns pe marele stadion al înfrățirii tineretului lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. 4. Persoană care ia parte la competiții de alergare ca înlocuitor într-un șir de transmițători ai unui mesaj sau ai unui semn simbolic. – Variantă: stafe s. f.

ȘTAFE s.f. Probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.), care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ♦ Obiectul însuși. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta].

ȘTAFE s. f. 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul însuși. (< it. staffetta, germ. Stafette)

ȘTAFETĂ ~e f. 1) înv. v. ȘTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ◊ A umbla cu (sau a duce) ~a a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. 3) Probă sportivă constând din patru etape parcurse succesiv de participanți, care transmit coechipierului următor un obiect convențional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul în această probă, 5) fig. Tradiție demnă de urmat, transmisă de la o generație la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafétte

ștafetă (stafetă) f. curier special. [Nemț. STAFFETTE].

*stafétă[1] f., pl. e (fr. estafeite, d. it. staffetta, dim. d. staffa [de orig. germ.], scară de șa, adică „curier călare”. D. fr. vine germ. stafette). Curier (călare). Fam. Iron. Veste dusă de la unu la altu din obișnuința de a bîrfi: baba a și sosit cu ștafeta. – Pop. ștafetă (după germ.).

  1. În original: stafátă, evident greșit. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștafe s. f., g.-d. art. ștafetei; pl. ștafete

ștafe s. f., g.-d. art. ștafetei; pl. ștafete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTAFE s. curier, mesager, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit o ~ călare.)

ȘTAFE s. curier, mesager, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit o ~ călare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ștafetă (-te), s. f.1. Trimis, mesager. – 2. Mesaj, scrisoare. – 3. (Fam.) Bîrfitor, clevetitor. – Var. stafetă. It. staffetta, parțial prin intermediul germ. Stafette, pol. sztafeta (Tiktin; Iordan, Dift., 100; cf. Roesler 576). – Der. ștafetar, s. m. (rar, mesager).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a duce poșta / ștafeta expr. 1. a bârfi. 2. a se ține de intrigi.

a umbla cu ștafeta expr. a purta vorba, a bârfi, a cleveti.

Intrare: ștafetă
ștafetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștafe
  • ștafeta
plural
  • ștafete
  • ștafetele
genitiv-dativ singular
  • ștafete
  • ștafetei
plural
  • ștafete
  • ștafetelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stafe
  • stafeta
plural
  • stafete
  • stafetele
genitiv-dativ singular
  • stafete
  • stafetei
plural
  • stafete
  • stafetelor
vocativ singular
plural
stafet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștafe, ștafetesubstantiv feminin

  • 1. învechit Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Ștafeta lui Duca se grăbește, pe drumul cel mai bun, la capuchehaia țarigrădeană a Moldovei, ca să-l puie în cunoștință că vine un sol franțuz la Poartă. SADOVEANU, Z. C. 176. DLRLC
    • format_quote Trimisese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227. DLRLC
    • format_quote Se apropiase să afle ce-a spus ștafeta. REBREANU, R. II 83. DLRLC
    • format_quote Îndată porniră ștafetele pe la boierii din țară. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
  • 2. Mesaj urgent dus de un curier special. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, N. III 30. DLRLC
    • format_quote Într-o seară... iată-i sosește o ștafetă. CARAGIALE, O. III 91. DLRLC
    • format_quote Îți aduc o ștafetă de la Ipsilant. FILIMON, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble familiar A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu mai am teama că ai să dai goană cu ștafeta. C. PETRESCU, A. R. 36. DLRLC
  • 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În uralele mulțimii, care îi aruncă flori în cale, ultimul schimb al ștafetei parcurge pista și se oprește în fața tribunei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. DLRLC
    • 3.1. Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Purtată de mii și mii de brațe tinerești, după ce a străbătut, timp de aproape două luni, munți și fluvii, țări, nenumărate orașe și sate, Ștafeta internațională a păcii a ajuns pe marele stadion al înfrățirii tineretului lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. DLRLC
    • 3.2. Sportiv care participă la o ștafetă. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 4. Tradiție demnă de urmat, transmisă de la o generație la alta. NODEX
    • format_quote A prelua ștafeta. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.