opțiuni

4 definiții pentru șprițuitor (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șprițuitor [At: DER / P: ~țu-i~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: șprițui2 + -tor] 1 sm (Reg) Muncitor forestier care toarnă apă pe uluc pentrua înlesni alunecarea buștenilor Si: (reg) șprițar. 2 sn Aparat pentruaplicarea, prin stropire, pe suprafața unor piese a vopselei, a lacului etc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șprițuitor2 (persoană) (reg.) (desp. -țu-i-) s. m., pl. șprițuitori

șprițuitor1 (persoană) (reg.) (-țu-i-) s. m., pl. șprițuitori

șprițuitor (persoană) s. m. (sil. -țu-i-), pl. șprițuitori

Intrare: șprițuitor (persoană)
șprițuitor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: șpri-țu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șprițuitor
  • șprițuitorul
  • șprițuitoru‑
plural
  • șprițuitori
  • șprițuitorii
genitiv-dativ singular
  • șprițuitor
  • șprițuitorului
plural
  • șprițuitori
  • șprițuitorilor
vocativ singular
  • șprițuitorule
  • șprițuitore
plural
  • șprițuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)