ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint.

șplint sn [At: DT / Pl: ~uri / E: ger Splint] Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării.

ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării. – Din germ. Splint.

ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care se introduce în gaura din capătul unui șurub, pentru a asigura piulița în contra deșurubării.

ȘPLINT s.n. (Tehn.) Cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. [< germ. Splint].

ȘPLINT s. n. cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. (< germ. Splint)

ȘPLINT ~uri n. Cui despicat în două care servește ca element de fixare sau de blocare a piulițelor împotriva autodeșurubării. /<germ. Splint

splint² sn vz șplint

splintur sn vz șplint

șplint s. n., pl. șplinturi

șplint s. n., pl. șplinturi

șplint s. n., pl. șplinturi