16 definiții pentru șovăielnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVĂIELNIC, -Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Șovăi + suf. -elnic.

ȘOVĂIELNIC, -Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Șovăi + suf. -elnic.

șovăielnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165v/4 / V: (înv) șuveal~ / Pl: ~ici, ~ice / E: șovăi1 + -elnic] 1 (D. mers, mișcări, atitudini etc.) Șovăitor (1). 2 (Pan; d. obiecte) Care și-a pierdut stabilitatea Si: balansat2, legănat. 3 (înv; d. oameni; îf șuvealnic) Viclean. 4 (D. oameni) Șovăitor (3).

ȘOVĂIELNIC, -Ă, șovăielnici, -e, adj. Lipsit de fermitate în mișcări, în atitudini, în acțiuni; șovăitor. S-au adunat rubedenii îndepărtate și cupide, gata să facă dispărut un testament sau să smulgă bolnavei cu voința șovăielnică altul, dictat de neomenia lor. C. PETRESCU, V. 172. Nopțile de neodihnă adunate în ochii șovăielnici, stinși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 202. Acțiunea e încurcată, șovăielnică, lipsită de logică. GHEREA, ST. CR. II 280. Om șovăielnic! Cînd omul are cuget, cuvîntu-i e cuvînt, Și fapta-i și cuvîntul deopotrivă sînt. ALECSANDRI, T. II 117.

ȘOVĂIELNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre mișcări) Care vădește șovăială. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de fermitate, de hotărâre; nestatornic; schimbător. /a șovăi + suf. ~elnic

șovăĭélnic, -ă adj. (d. șovăĭesc). Șovăitor, nesigur, nehotărît: om, mers, răspuns șovăĭelnic. – La Dos. și șuvélnic (Grș.?).

șuvealnic, ~ă a vz șovăielnic

ȘUVEALNIC adj. (Mold.) Ipocrit, perfid. Zeves . . . iaste mincinos, amăgeu și măiestreț și șuvealnic. DOSOFTEI, VS. ◊ (Substantival) Aceasta o feace spurcatul cu vicleșug pentru sine ca un șuvealnic. DOSOFTEI, VS. Etimologie: șuvăi + suf. -eltiic. Vezi și șuvai, șuvăi, șuvăială. Cf. a l n i c, a m ă g e l n i c, a m ă g e u, b a l a m u t, c e l a r n i c, c e l u i t o r, h a m i ș, h î t r u (2), î n c e l u i t o r, m a r g h i o l, m ă i e s t r e ț, o p ă c i t o r, ș u g u b ă ț (2), t e l p i z.

șovăelnic a. 1. șovăitor; 2. fig. nedumerit: om șovăelnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șovăielnic adj. m., pl. șovăielnici; f. șovăielnică, pl. șovăielnice

șovăielnic adj. m., pl. șovăielnici; f. șovăielnică, pl. șovăielnice

șovăielnic adj. m., pl. șovăielnici; f. sg. șovăielnică, pl. șovăielnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOVĂIELNIC adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. v. ezitant.

ȘOVĂIELNIC adj. 1. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăitor, (rar) clătinător, șovăind, șovăit. (Un mers ~.) 2. ezitant, nehotărît, nesigur. (Gest ~.) 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.)

Șovăielnic ≠ decis, ferm, hotărât, sigur, neșovăitor, neșovăielnic

Intrare: șovăielnic
șovăielnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovăielnic
  • șovăielnicul
  • șovăielnicu‑
  • șovăielnică
  • șovăielnica
plural
  • șovăielnici
  • șovăielnicii
  • șovăielnice
  • șovăielnicele
genitiv-dativ singular
  • șovăielnic
  • șovăielnicului
  • șovăielnice
  • șovăielnicei
plural
  • șovăielnici
  • șovăielnicilor
  • șovăielnice
  • șovăielnicelor
vocativ singular
plural
șuvealnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șovăielnic, șovăielnicăadjectiv

  • 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-au adunat rubedenii îndepărtate și cupide, gata să facă dispărut un testament sau să smulgă bolnavei cu voința șovăielnică altul, dictat de neomenia lor. C. PETRESCU, V. 172. DLRLC
    • format_quote Nopțile de neodihnă adunate în ochii șovăielnici, stinși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 202. DLRLC
    • format_quote Acțiunea e încurcată, șovăielnică, lipsită de logică. GHEREA, ST. CR. II 280. DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Om șovăielnic! Cînd omul are cuget, cuvîntu-i e cuvînt, Și fapta-i și cuvîntul deopotrivă sînt. ALECSANDRI, T. II 117. DLRLC
etimologie:
  • Șovăi + sufix -elnic. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.