11 definiții pentru șoricărime
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘORICĂRIME s. f. Șoricărie. – Șoarec + suf. -ărime.
ȘORICĂRIME s. f. Șoricărie. – Șoarec + suf. -ărime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoricărime sf [At: CADE / V: -rec- / E: șoarec + -ărime] (Rar; csc) 1-2 Șoricărie (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICĂRIME s. f. Mulțime de șoareci, șoricărie. Mița o lași în bordei, ca să mai împuțineze șoricărimea. SADOVEANU, P. M. 242. S-ar fi ridicat cu fel de fel de pretenții toată șoricărimea. HOGAȘ, DR. II 184. – Variantă: șorecărime s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICĂRIME f. Mulțime de șoareci. /șoarece + suf. ~ărime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șorecărime sf vz șoricărime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORECĂRIME s. f. v. șoricărime.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoricărime s. f., g.-d. art. șoricărimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoricărime s. f., g.-d. art. șoricărimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoricărime s. f., g.-d. art. șoricărimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘORICĂRIME s. (ZOOL.) șoricărie, (rar) șoricime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘORICĂRIME s. (ZOOL.) șoricărie, (rar) șoricime.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șoricărimesubstantiv feminin
-
- Mîța o lași în bordei, ca să mai împuțineze șoricărimea. SADOVEANU, P. M. 242. DLRLC
- S-ar fi ridicat cu fel de fel de pretenții toată șoricărimea. HOGAȘ, DR. II 184. DLRLC
-
etimologie:
- Șoarec + sufix -ărime. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.