11 definiții pentru șoricărie
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘORICĂRIE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. – Șoarec + suf. -ărie.
ȘORICĂRIE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. – Șoarec + suf. -ărie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoricărie sf [At: I. IONESCU, D. 532 / V: ~rec~ / Pl: (3) ~ii / E: șoarec + -ărie] (Csc) Mulțime de șoareci (1-6) Si: (rar) șoricărime (1), șoricărit (1), șoricime (1).(Csc) Totalitatea șoarecilor (1-6) Si: (rar) șoricărime (2), șoricărit (2), șoricime. 3 (Reg; îf șorecărie) Șoricar (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICĂRIE s. f. Șoricărime. Șoricăria... se înmulțise într-o proporțiune de speriat. I. IONESCU, D. 352. – Variantă: șorecărie (GALAN, B. I 76) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șoricăríe f. Mare mulțime de șoaricĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șorecărie sf vz șoricărie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORECĂRIE s. f. v. șoricărie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoricărie s. f., art. șoricăria, g.-d. șoricării, art. șoricăriei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoricărie s. f., art. șoricăria, g.-d. șoricării, art. șoricăriei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoricărie s. f., art. șoricăria, g.-d. art. șoricăriei; pl. șoricării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘORICĂRIE s. v. șoricărime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘORICĂRIE s. (ZOOL.) șoricărime, (rar) șoricime.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șoricăriesubstantiv feminin
- 1. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șoricime șoricărime
- Șoricăria... se înmulțise într-o proporțiune de speriat. I. IONESCU, D. 352. DLRLC
-
etimologie:
- Șoarec + sufix -ărie. DEX '09 DEX '98