opțiuni
  • info

16 definiții pentru șopăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

șopăi [At: ISPIRESCU, L. 290 / V: (reg) ~poi / Pzi: ~esc, șopăi / E: șopa + -ăi] (Reg) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vt A șopti (3).

ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. Dușmanul meu... șopăia cu cițiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. (În forma șopoi) Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. – Variantă: șopoi vb. IV.

A ȘOPĂI ~iesc intranz. fam. A vorbi în șoapta; a sopti. /șopa + suf. ~ăi

șópăĭ, a -í v. intr. (d. șopa-șopa). Rar. Șopotesc, șoptesc. – Și șopoĭ.

șopoi v vz șopăi

ȘOPOI vb. IV v. șopăi.

șopoì v. a șopti: oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ISP. [Onomatopee].

șópoĭ, V. șopăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șopăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, 3 sg. șopăiește, imperf. 1 șopăiam; conj. prez. 1 sg. să șopăiesc, 3 să șopăiască

șopăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, imperf. 3 sg. șopăia; conj. prez. 3 să șopăiască

șopăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, imperf. 3 sg. șopăia; conj. prez. 3 sg. și pl. șopăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOPĂI vb. v. șopti, șușoti.

șopăi vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șopoi, șopoiesc, vb. IV (reg.) a șopti; (refl.) a discuta în șoaptă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șopăi, șopăiesc v. i. a vorbi (cu cineva) în șoaptă; a șopti, a șușoti

Intrare: șopăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopăi
  • șopăire
  • șopăit
  • șopăitu‑
  • șopăind
  • șopăindu‑
 singular plural
  • șopăiește
  • șopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopăiesc
 (să)
  • șopăiesc
  • șopăiam
  • șopăii
  • șopăisem
a II-a (tu)
  • șopăiești
 (să)
  • șopăiești
  • șopăiai
  • șopăiși
  • șopăiseși
a III-a (el, ea)
  • șopăiește
 (să)
  • șopăiască
  • șopăia
  • șopăi
  • șopăise
plural I (noi)
  • șopăim
 (să)
  • șopăim
  • șopăiam
  • șopăirăm
  • șopăiserăm
  • șopăisem
a II-a (voi)
  • șopăiți
 (să)
  • șopăiți
  • șopăiați
  • șopăirăți
  • șopăiserăți
  • șopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopăiesc
 (să)
  • șopăiască
  • șopăiau
  • șopăiră
  • șopăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopoi
  • șopoire
  • șopoit
  • șopoitu‑
  • șopoind
  • șopoindu‑
 singular plural
  • șopoiește
  • șopoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopoiesc
 (să)
  • șopoiesc
  • șopoiam
  • șopoii
  • șopoisem
a II-a (tu)
  • șopoiești
 (să)
  • șopoiești
  • șopoiai
  • șopoiși
  • șopoiseși
a III-a (el, ea)
  • șopoiește
 (să)
  • șopoiască
  • șopoia
  • șopoi
  • șopoise
plural I (noi)
  • șopoim
 (să)
  • șopoim
  • șopoiam
  • șopoirăm
  • șopoiserăm
  • șopoisem
a II-a (voi)
  • șopoiți
 (să)
  • șopoiți
  • șopoiați
  • șopoirăți
  • șopoiserăți
  • șopoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopoiesc
 (să)
  • șopoiască
  • șopoiau
  • șopoiră
  • șopoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șopăi, șopăiescverb

  • 1. familiar A vorbi cu cineva în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șopti șușoti
    • format_quote Dușmanul meu... șopăia cu cîțiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. DLRLC
etimologie:
  • Șopa + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.