șlampăt, ~ă [At: M. I. CARAGIALE, C. 136 / V: șlea~ smf, a (reg) șloampătă sf / Pl: ~peți, ~e / E: ger (din Austria) schlampet] 1-2 smf, a (Fam) (Persoană) care are o ținută neglijentă, dezordonată. 3 sf (Reg; prt; îf șloampătă) Femeie proastă și leneșă.

șloampătă sf vz șlampăt