19 definiții pentru învrednici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVREDNICI, învrednicesc, vb. IV. Refl. 1. A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ Tranz. (Rar) A acorda favoarea, cinstea de a... 3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi. – În + vrednic.

învrednici [At: DOSOFTEI, V. S. 21/2 / V: ~enici, ~verni~ / Pzi: ~cesc / E: în- + vrednic] 1-2 vr A se dovedi capabil (de a ajunge la sau) de a realiza ceva. 3 vr (Înv) A-și da fiica de soție. 4-5 vr A avea (norocul sau) cinstea de a face ceva. 6 vr A avea parte de... 7 vt (Rar) A acorda cuiva favoarea de a face ceva. 8-9 vr A reuși cu mare greutate (să facă sau) să devină ceva. 10 vr A trăi într-o anumită epocă. 11 vr A se bucura de ceva. 12 vt A găsi de cuviință să... Si: a binevoi, a catadicsi. 13 vt (Înv) A merita.

ÎNVREDNICI, învrednicesc, vb. IV. Refl. 1. A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ Tranz. (Rar) A acorda favoarea, norocul de a... 3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi. – În + vrednic.

ÎNVREDNICI, învrednicesc, vb. IV. Refl. 1. (În construcții negative) A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. Nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. Nu m-am învrednicit să-l văz pînacuma. CARAGIALE, O. III 204. Mare de inimă, iar de gură și mai mare... nu se învrednicise de o viață mai bună. CREANGĂ, A. 134. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... Tu ești mîndru că te vei învrednici Să spui, mîine, Clarei doamnii ce-au făcut aci boierii. DAVILA, V. V. 21. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. Bine îmi pare că m-am învrednicit să văd Beligradu cu ochii. ALECSANDRI, T. I 310. ♦ Tranz. (În credințele religioase; subiectul e dumnezeu) A acorda favoarea, avantajul, norocul de a... Doamne!... M-ai învrednicit a trăi pînă acum. ALECSANDRI, T. 151. Dumnezeule! dumnezeule! mulțămescu-ți că m-ai învrednicit a mai videa încă o dată lumina soarelui. DRĂGHICI, R. 139. ♦ Tranz. (Învechit) A merita. (Atestat în forma vrednici) Fraților, întrebă, ce socotiți? Ce pedeapsă vrednicește omul acesta? NEGRUZZI, S. I 229. 3. A găsi de cuviință, a binevoi, a catadicsi. Deși au trecut cîteva zile, nu ne-am învrednicit nici unul să mergem pînă la el. SAHIA, N. 115. Dar tu... Nu te-nvrednicești Să spui ce crai mare ești? TEODORESCU, P. P. 105. – Variantă: (învechit) vrednici vb. IV.

A ÎNVREDNICI ~esc tranz. A considera ca având merite; a trata cu considerație. ~ cu un zâmbet. /în + vrednicie

A SE ÎNVREDNICI mă ~esc intranz. 1) A se dovedi vrednic (de realizarea unui lucru). 2) (urmat de o propoziție complementară) A avea norocul sau cinstea; a avea parte. 3) A găsi de cuviință; a binevoi; a catadicsi. /în + vrednicie

învrednicì v. 1. a fi vrednic sau capabil: Doamne, m’ai învrednicit a trăi AL.; 2. a condescinde; nici nu m’a învrednicit să-mi răspunză.

vrednici [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 162r/11 / Pzi: ~icesc / E: vrednic] 1 vt (Înv; subiectul este Dumnezeu) A-i acorda unui om vrednic (1) harul divin, favoarea de a avea parte de ceva. 2 vtf (Înv; construit cu complementul în dativ) A face pe cineva să fie vrednic (6) de ceva. 3 vr (Îvr) A se strădui (învingând greutăți, piedici etc.) pentru a fi vrednic (1). 4 vt (Îvr) A găsi de cuviință să ... 5 vt (Îvr) A acorda cuiva cinstea de a … 6 vt (Înv) A merita ceva. 7 vt (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A face ca ceva să fie meritat, justificat. 8 vt (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A îndreptăți ceva care este (pe deplin) motivat. 9 vi (Reg) A valora (3). 10 vr (Îrg) A fi vrednic (16). 11 vi A da dovadă de hărnicie. 12 vi A munci cu râvnă.

învrednicésc v. tr. (d. vrednic). Fac vrednic, capabil: Dumnezeŭ l-a învrednicit să domnească peste 40 anĭ. V. refl. Ajung în stare să, am posibilitate: nu m’am învrednicit încă să mă duc să-l văd. V. vrednicesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!învrednici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învrednicesc, 3 sg. se învrednicește, imperf. 1 sg. mă învredniceam; conj. prez. 1 sg. să mă învrednicesc, 3 să se învrednicească; imper. 2 sg. afirm. învrednicește-te; ger. învrednicindu-mă corectat(ă)

învrednici (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. învrednicește, imperf. 3 sg. învrednicea; conj. prez. 3 învrednicească

învrednici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrednicesc, imperf. 3 sg. învrednicea; conj. prez. 3 sg. și pl. învrednicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVREDNICI vb. v. binevoi, merita.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

învrednici, învrednicesc vb. IV 1. Tranz. (Subiectul este Dumnezeu, pronia cerească, iar complementul este omul) A găsi pe cineva vrednic și a-i acorda harul divin, grația cerească, favoarea de a avea parte de ceva. 2. Refl. A fi părtaș la harul dumnezeiesc. 3. Refl. A se dovedi vrednic, capabil de ceva. ♦ A avea cinstea, norocul să... ♦ A binevoi, a găsi de cuviință să... – Din pref. în- + vrednic.

De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii – e un vers foarte cunoscut din Scrisoarea III a lui Eminescu. Marele poet, referindu-se la vremile vitejești ale lui Mircea cel Bătrîn, continua astfel: „Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și lrozil”, susținînd că pe eroi nu mai poate să-i caute decît în „izvoadele bătrîne”. De aceea versul de mai sus se citează cînd cineva vrea să amintească o epocă eroică din istorie sau un moment memorabil din viață, demne de pana cronicarilor și rapsozilor, în comparație cu alte perioade mai puțin (sau de loc) vrednice de a fi zugrăvite și cîntate. LIT.

Intrare: învrednici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învrednici
  • ‑nvrednici
  • învrednicire
  • ‑nvrednicire
  • învrednicit
  • ‑nvrednicit
  • învrednicitu‑
  • ‑nvrednicitu‑
  • învrednicind
  • ‑nvrednicind
  • învrednicindu‑
  • ‑nvrednicindu‑
singular plural
  • învrednicește
  • ‑nvrednicește
  • învredniciți
  • ‑nvredniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învrednicesc
  • ‑nvrednicesc
(să)
  • învrednicesc
  • ‑nvrednicesc
  • învredniceam
  • ‑nvredniceam
  • învrednicii
  • ‑nvrednicii
  • învrednicisem
  • ‑nvrednicisem
a II-a (tu)
  • învrednicești
  • ‑nvrednicești
(să)
  • învrednicești
  • ‑nvrednicești
  • învredniceai
  • ‑nvredniceai
  • învredniciși
  • ‑nvredniciși
  • învredniciseși
  • ‑nvredniciseși
a III-a (el, ea)
  • învrednicește
  • ‑nvrednicește
(să)
  • învrednicească
  • ‑nvrednicească
  • învrednicea
  • ‑nvrednicea
  • învrednici
  • ‑nvrednici
  • învrednicise
  • ‑nvrednicise
plural I (noi)
  • învrednicim
  • ‑nvrednicim
(să)
  • învrednicim
  • ‑nvrednicim
  • învredniceam
  • ‑nvredniceam
  • învrednicirăm
  • ‑nvrednicirăm
  • învredniciserăm
  • ‑nvredniciserăm
  • învrednicisem
  • ‑nvrednicisem
a II-a (voi)
  • învredniciți
  • ‑nvredniciți
(să)
  • învredniciți
  • ‑nvredniciți
  • învredniceați
  • ‑nvredniceați
  • învrednicirăți
  • ‑nvrednicirăți
  • învredniciserăți
  • ‑nvredniciserăți
  • învredniciseți
  • ‑nvredniciseți
a III-a (ei, ele)
  • învrednicesc
  • ‑nvrednicesc
(să)
  • învrednicească
  • ‑nvrednicească
  • învredniceau
  • ‑nvredniceau
  • învrednici
  • ‑nvrednici
  • învredniciseră
  • ‑nvredniciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrednici
  • vrednicire
  • vrednicit
  • vrednicitu‑
  • vrednicind
  • vrednicindu‑
singular plural
  • vrednicește
  • vredniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrednicesc
(să)
  • vrednicesc
  • vredniceam
  • vrednicii
  • vrednicisem
a II-a (tu)
  • vrednicești
(să)
  • vrednicești
  • vredniceai
  • vredniciși
  • vredniciseși
a III-a (el, ea)
  • vrednicește
(să)
  • vrednicească
  • vrednicea
  • vrednici
  • vrednicise
plural I (noi)
  • vrednicim
(să)
  • vrednicim
  • vredniceam
  • vrednicirăm
  • vredniciserăm
  • vrednicisem
a II-a (voi)
  • vredniciți
(să)
  • vredniciți
  • vredniceați
  • vrednicirăți
  • vredniciserăți
  • vredniciseți
a III-a (ei, ele)
  • vrednicesc
(să)
  • vrednicească
  • vredniceau
  • vrednici
  • vredniciseră
învernici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învrednici, învrednicescverb

  • 1. A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
    • format_quote Nu m-am învrednicit să-l văz pîn’ acuma. CARAGIALE, O. III 204. DLRLC
    • format_quote Mare de inimă, iar de gură și mai mare... nu se învrednicise de o viață mai bună. CREANGĂ, A. 134. DLRLC
  • 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tu ești mîndru că te vei învrednici Să spui, mîine, Clarei doamnii ce-au făcut aci boierii. DAVILA, V. V. 21. DLRLC
    • format_quote De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Bine îmi pare că m-am învrednicit să văd Beligradu cu ochii. ALECSANDRI, T. I 310. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv rar A acorda favoarea, cinstea de a... DEX '09 DEX '98
      • diferențiere (În credințele religioase; subiectul e dumnezeu) A acorda favoarea, avantajul, norocul de a... DLRLC
        • format_quote Doamne!... M-ai învrednicit a trăi pînă acum. ALECSANDRI, T. 151. DLRLC
        • format_quote Dumnezeule! dumnezeule! mulțămescu-ți că m-ai învrednicit a mai videa încă o dată lumina soarelui. DRĂGHICI, R. 139. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv învechit A considera ca având merite; a trata cu considerație. DLRLC NODEX
      sinonime: merita
      • format_quote Fraților, întrebă, ce socotiți? Ce pedeapsă vrednicește omul acesta? NEGRUZZI, S. I 229. DLRLC
      • format_quote A învrednici cu un zâmbet. NODEX
  • 3. A găsi de cuviință. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Deși au trecut cîteva zile, nu ne-am învrednicit nici unul să mergem pînă la el. SAHIA, N. 115. DLRLC
    • format_quote Dar tu... Nu te-nvrednicești Să spui ce crai mare ești? TEODORESCU, P. P. 105. DLRLC
etimologie:
  • În + vrednic DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.