ÎNVÂRTECUȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticuș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti”) + suf. -uș.

învârtecuș sn [At: I. CR. II, 200 / V: (reg) ~tic~, ~eguș / Pl: ~uri / E: învârteci + -uș] 1 Obiect învârtit Si: întorsătură, întortochetură, sucitură. 2 (Îcs) Ineluș~ Joc de copii în care cineva trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 3 (Reg; îf învârticuș) Adâncime cu vârtej dintr-o apă curgătoare.

ÎNVÂRTECUȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticuș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș.

ÎNVÂRTECUȘ ~uri n. 1): Ineluș-~ joc de copii, în care unul dintre participanți trebuie să ghicească la cine este inelul transmis pe neobservate de la un jucător la altul. 2) rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; întortochetură. /a învârti + suf. ~uș

învârtecuș n. ceea ce se învârtește. V. ineluș.

învârteguș sn vz învârtecuș

învârticuș sn vz învârtecuș

ÎNVÎRTECUȘ, învîrtecușuri, s. n. 1. (Mai ales în expr.) Ineluș-învîrtecuș = numele unui joc de copii, în care un inel trece din deget în deget, unul dintre copii trebuind să ghicească la cine se află inelul. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59. 2. Întortochetură. Învîrtecușurile plasei. – Variantă: (regional) învîrticuș (ȘEZ. IV 117) s. n.

ÎNVÎRTICUȘ s. n. v. învîrtecuș.

învîrtecúș adj. n. fără pl. (un cuv. format de copiĭ d. învîrtesc ca să rimeze cu ineluș într’un joc al lor). V. ineluș.

învârtecuș (rar) s. n., pl. învârtecușuri

învârtecuș (rar) s. n., pl. învârtecușuri

învârtecuș s. n., pl. învârtecușuri

învârticuș, învârticușuri, s.n. – Mic vârtej de vânt sau rotire a apei în cercuri datorită unui obstacol. – Var. a lui învârtecuș (< învârteci „a învârti” + suf. -uș) (DEX, MDA).