opțiuni
  • info

16 definiții pentru întretăia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).

ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).

întretăia [At: KLOPȘTOCK, F. 309 / P: ~tă-ia / Pzi: ~tai / E: între + tăia] 1-2 vt A tăia ceva de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 vt (Fig) A întrerupe ceva prin tăiere. 4 vrr (Nob) A se tăia unul pe altul. 5 vrr (D. linii, drumuri etc.) A se intersecta.

ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se încrucișa, a se intersecta. O, fără să presimți ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26. ◊ Fig. Nechezuri sfîșietoare se-ntretăiau. CAMILAR, N. II 458. Îngîndurat, lăsă cugetul să prefire judecăți încă nelimpezite, fugind, întretăindu-se, amestecîndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoasă a priveliștilor. C. PETRESCU, A. 395. Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51. 2. Tranz. A întrerupe. Glas întretăiat de niște grozave suspine. CAMILAR, N. I 185.

ÎNTRETĂIA vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a (se) încrucișa, a (se) intersecta. [< între + tăia, după fr. entrecouper].

ÎNTRETĂIA vb. tr., refl. a (se) încrucișa, a (se) intersecta. (după fr. /s’/entrecouper)

A ÎNTRETĂIA întretai tranz. A tăia de-a curmezișul; a intersecta. [Sil. în-tre-tă-ia] /între- + a tăia

A SE ÎNTRETĂIA pers. 3 se întretaie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se intersecta. /între- + a tăia

întretăià v. 1. a tăia în diferite locuri; 2. fig. a întrerupe adesea: vorbele-i pe baze mor ’ntretăiate BOL.

*întretáĭ, -tăĭát, a -tăĭá v. tr. (după fr. entrecouper). Taĭ în diferite locurĭ: podurile întretaĭe rîu. Întrerup: suspinele îĭ întretăĭaŭ vocea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întretăia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretai, 2 sg. te întretai, 3 se întretaie, 1 pl. ne întretăiem; conj. prez. 1 sg. să mă întretai, 3 să se întretaie; imper. 2 sg. afirm. întretaie-te; ger. întretăindu-mă

!întretăia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretai, 2 sg. te întretai, 3 se întretaie, 1 pl. ne întretăiem, 2 pl. vă întretăiați; conj. prez. 3 să se întretaie; ger. întretăindu-se; part. întretăiat

întretăia vb. tăia

întretăia (ind. prez. 3 sg. și pl. întretaie)

întretaiu.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRETĂIA vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

ÎNTRETĂIA vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

Intrare: întretăia
verb (V106)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întretăia
  • ‑ntretăia
  • întretăiere
  • ‑ntretăiere
  • întretăiat
  • ‑ntretăiat
  • întretăiatu‑
  • ‑ntretăiatu‑
  • întretăind
  • ‑ntretăind
  • întretăindu‑
  • ‑ntretăindu‑
 singular plural
  • întretaie
  • ‑ntretaie
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întretai
  • ‑ntretai
 (să)
  • întretai
  • ‑ntretai
  • întretăiam
  • ‑ntretăiam
  • întretăiai
  • ‑ntretăiai
  • întretăiasem
  • ‑ntretăiasem
a II-a (tu)
  • întretai
  • ‑ntretai
 (să)
  • întretai
  • ‑ntretai
  • întretăiai
  • ‑ntretăiai
  • întretăiași
  • ‑ntretăiași
  • întretăiaseși
  • ‑ntretăiaseși
a III-a (el, ea)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
 (să)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
  • întretăia
  • ‑ntretăia
  • întretăie
  • ‑ntretăie
  • întretăiase
  • ‑ntretăiase
plural I (noi)
  • întretăiem
  • ‑ntretăiem
 (să)
  • întretăiem
  • ‑ntretăiem
  • întretăiam
  • ‑ntretăiam
  • întretăiarăm
  • ‑ntretăiarăm
  • întretăiaserăm
  • ‑ntretăiaserăm
  • întretăiasem
  • ‑ntretăiasem
a II-a (voi)
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
 (să)
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiarăți
  • ‑ntretăiarăți
  • întretăiaserăți
  • ‑ntretăiaserăți
  • întretăiaseți
  • ‑ntretăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
 (să)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
  • întretăiau
  • ‑ntretăiau
  • întretăiară
  • ‑ntretăiară
  • întretăiaseră
  • ‑ntretăiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întretăia, întretaiverb

  • 1. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: intersecta încrucișa
    • format_quote O, fără să presimți ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26. DLRLC
    • format_quote figurat Nechezuri sfîșietoare se-ntretăiau. CAMILAR, N. II 458. DLRLC
    • format_quote figurat Îngîndurat, lăsă cugetul să prefire judecăți încă nelimpezite, fugind, întretăindu-se, amestecîndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoasă a priveliștilor. C. PETRESCU, A. 395. DLRLC
    • format_quote figurat Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Întrerupe. DLRLC
      sinonime: întrerupe
      • format_quote Glas întretăiat de niște grozave suspine. CAMILAR, N. I 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.