opțiuni
  • info

16 definiții pentru întrerupător (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptor, -oare adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptor, -oare adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

întrerupător, oare sn, a [At: PREV. ACCID. 7 / V: ~pt~ / Pl: ~i, ~oare / E: întrerupe + -(ă)tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc.

ÎNTRERUPĂTOR1, întrerupătoare, s. n. Aparat pentru întreruperea sau restabilirea continuității unui circuit (electric, hidraulic etc.). Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231.

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)

ÎNTRERUPĂTOR ~oare n. Dispozitiv care întrerupe sau restabilește un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. ~ător

ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător.

ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător.

întreruptor, ~oare sn, a vz întrerupător

ÎNTRERUPTOR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur].

ÎNTRERUPTOR s. n. întrerupător (II). (< fr. interrupteur)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrerupător2 s. n., pl. întrerupătoare

întrerupător2 s. n., pl. întrerupătoare

întrerupător s. n., pl. întrerupătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)

ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNTRERUPTÓR (după fr. interrupteur) s. n. Dispozitiv care poate întrerupe, restabili sau influența transmiterea energiei într-un sistem tehnic; întrerupător. ◊ Î. electric = dispozitiv de conectare care permite stabilirea sau întreruperea curentului într-un circuit electric.

Intrare: întrerupător (s.n.)
întrerupător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerupător
  • ‑ntrerupător
  • întrerupătorul
  • întrerupătoru‑
  • ‑ntrerupătorul
  • ‑ntrerupătoru‑
plural
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarele
  • ‑ntrerupătoarele
genitiv-dativ singular
  • întrerupător
  • ‑ntrerupător
  • întrerupătorului
  • ‑ntrerupătorului
plural
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarelor
  • ‑ntrerupătoarelor
vocativ singular —
plural —
întreruptor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreruptor
  • ‑ntreruptor
  • întreruptorul
  • întreruptoru‑
  • ‑ntreruptorul
  • ‑ntreruptoru‑
plural
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarele
  • ‑ntreruptoarele
genitiv-dativ singular
  • întreruptor
  • ‑ntreruptor
  • întreruptorului
  • ‑ntreruptorului
plural
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarelor
  • ‑ntreruptoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrerupător, întrerupătoareadjectiv
întrerupător, întrerupătoaresubstantiv neutru

  • 1. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: comutator șaltăr
    • format_quote Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231. DLRLC
  • 2. rar Care întrerupe pe altul din vorbă. DLRLC
    • format_quote Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167. DLRLC
etimologie:
  • Întrerupe + sufix -ător DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.