11 definiții pentru întortochere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – V. întortochea.

ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – V. întortochea.

întortochere sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 203 / V: ~ocare, ~ochiare, ~oiere, tor~ / Pl: ~ri / E: întortochea] 1 Răsucire. 2 Cotitură. 3 Sinuozitate. 4 (Fig) Complicație. 5 (Fig) Lipsă de claritate.

ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a întortochea și rezultatul ei; cotitură, încîlcitură; fig. complicație, ascunziș. Vorbă plină de întortocheri.Era un gînd crescut cu încetul, și firea lui dreaptă, fără întortocheri, nu-i îngăduia să-l ascundă. C. PETRESCU, Î. II 156.

ÎNTORTOCHERE ~i f. 1) v. A ÎNTORTOCHEA și A SE ÎNTORTOCHEA. 2) Mulțime de cotituri. 3) Lipsă de sistem într-o acțiune sau într-un lucru. /v. a (se) întortochea

întortocare sf vz întortochere

întortochiare sf vz întortochere

întortoiere sf vz întortochere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri

întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri

întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: întortochere
întortochere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întortochere
  • ‑ntortochere
  • întortocherea
  • ‑ntortocherea
plural
  • întortocheri
  • ‑ntortocheri
  • întortocherile
  • ‑ntortocherile
genitiv-dativ singular
  • întortocheri
  • ‑ntortocheri
  • întortocherii
  • ‑ntortocherii
plural
  • întortocheri
  • ‑ntortocheri
  • întortocherilor
  • ‑ntortocherilor
vocativ singular
plural
întortocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întortocare
  • ‑ntortocare
  • întortocarea
  • ‑ntortocarea
plural
  • întortocări
  • ‑ntortocări
  • întortocările
  • ‑ntortocările
genitiv-dativ singular
  • întortocări
  • ‑ntortocări
  • întortocării
  • ‑ntortocării
plural
  • întortocări
  • ‑ntortocări
  • întortocărilor
  • ‑ntortocărilor
vocativ singular
plural
întortochiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întortochiare
  • ‑ntortochiare
  • întortochiarea
  • ‑ntortochiarea
plural
  • întortochieri
  • ‑ntortochieri
  • întortochierile
  • ‑ntortochierile
genitiv-dativ singular
  • întortochieri
  • ‑ntortochieri
  • întortochierii
  • ‑ntortochierii
plural
  • întortochieri
  • ‑ntortochieri
  • întortochierilor
  • ‑ntortochierilor
vocativ singular
plural
întortoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întortoiere
  • ‑ntortoiere
  • întortoierea
  • ‑ntortoierea
plural
  • întortoieri
  • ‑ntortoieri
  • întortoierile
  • ‑ntortoierile
genitiv-dativ singular
  • întortoieri
  • ‑ntortoieri
  • întortoierii
  • ‑ntortoierii
plural
  • întortoieri
  • ‑ntortoieri
  • întortoierilor
  • ‑ntortoierilor
vocativ singular
plural
tortochere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tortochere
  • tortocherea
plural
  • tortocheri
  • tortocherile
genitiv-dativ singular
  • tortocheri
  • tortocherii
plural
  • tortocheri
  • tortocherilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întortochere, întortocherisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Ascunziș, complicație, încurcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vorbă plină de întortocheri. DLRLC
      • format_quote Era un gînd crescut cu încetul, și firea lui dreaptă, fără întortocheri, nu-i îngăduia să-l ascundă. C. PETRESCU, Î. II 156. DLRLC
etimologie:
  • vezi întortochea DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.