întărire sf [At: PSALT. (1651) / Pl: ~ri / E: întări] 1 Sporire a rigidității unei substanțe. 2 Creștere a densității unei substanțe. 3 (Mil; spc) Fortificare a unei poziții strategice Si: (înv) întăritură (1). 4 (Mil; ccr; lpl) Fortificații. 5 (Mil; ccr; lpl) Trupe militare trimise în ajutorul cuiva. 6 (Fig) Dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții. 7 Creștere a forței cuiva. 8 Scrobire. 9 Consolidare. 10 Mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic. 11 Înteți re a unei intemperii. 12 Reconfortare. 13 Recăpătare a puterilor după o boală Si: (înv) întăritură (2). 14 (Gmț) Consumare a unei băuturi alcoolice Si: (înv) întăritură (3). 15 (Reg) Unire a stupilor Si: (înv) întăritură (4). 16-17 Încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri Si: (înv) întăritură (5-6). 18 Legalizare a unui act. 19 (Ccr) Act legalizat. 20-21 Confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli. 22 Accentuare a unui contur într-un desen. 23 (Îs) Pronume de ~ Pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate. 24 (Îs) Adjectiv de ~ Adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.

ÎNTĂRIRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. 1. Faptul de a deveni mai rigid, mai vîrtos. Întărirea varului. 2. Creștere a tăriei, a puterii, a forței (cuiva sau a ceva); consolidare. Întărirea statului de democrație populară este indisolubil legată de întărirea controlului de partid asupra activității tuturor organelor și instituțiilor de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. Burebista se folosea de religie pentru întărirea puterii sale. IST. R.P.R. 35. Mult mai de lipsă ar fi fost companiilor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. 3. Adeverire, confirmare; accentuare, subliniere a celor spuse. Pentru întărirea vorbelor lui, aduse și martori. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un alt pronume, cu scopul de a exprima insistența. ♦ (Învechit) Act legalizat. După moartea mea tu singur, ca un copil ce îmi ești, O să las cu întărire s-o iei, să o moștenești. PANN, P. V. II 58.

întărire f. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei: 1. fortificațiune; 2. confirmațiune; 3. fig. edificare (sufletească).

întăríre f. Acțiunea de a saŭ de a te întări. Fig. Confirmare. Încurajare.

întărire s. f., g.-d. art. întăririi; pl. întăriri

întărire s. f., g.-d. art. întăririi; pl. întăriri

întărire s. f., g.-d. art. întăririi; pl. întăriri

ÎNTĂRIRE s. 1. v. solidificare. 2. v. durificare. 3. v. consolidare. 4. v. fortificare. 5. fortificare, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 6. v. întremare. 7. v. intensificare. 8. v. amplificare. 9. v. legalizare. 10. v. confirmare. 11. (JUR.) confirmare, recunoaștere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situației lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strângere, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice dintre...) 16. v. accentuare.

ÎNTĂRIRE s. 1. învîrtoșare, solidificare, (înv.) solidificație. (~ lavei răcite.) 2. durificare. (~ unui metal.) 3. (CONSTR.) consolidare, (pop.) înțepenire. (~ fundației unui imobil.) 4. (MIL.) fortificare, (rar) retranșare. (~ unei cetăți.) 5. fortificare, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 6. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) 7. creștere, intensificare, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 8. amplificare, intensificare, mărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 9. (JUR.) autentificare, legalizare. (~ unui act.) 10. (JUR.) confirmare, consacrare, consfințire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.) 11. (JUR.) confirmare, recunoaștere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situației lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strîngere, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice dintre...) 16. accentuare, evidențiere, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

Întărire ≠ slăbire