13 definiții pentru însufleți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUFLEȚI, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

ÎNSUFLEȚI, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

însufleți [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 42/22 / V: a / Pzi: esc / E: în- + suflet] 1 vt (Înv) A învia. 2 vt (Fig) A da viață. 3 vr A prinde viață Si: a se anima, a se înviora. 4 vr A se entuziasma. 5 vt (Fig) A stimula. 6 vt (Fig) A preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

ÎNSUFLEȚI, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A stimula, a da avînt, a imprima un elan vital, o putere vie, un îndemn; a îmboldi, a provoca la acțiune. Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Poetic) Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. ♦ Refl. A prinde viață. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. ♦ Refl. A se înviora, a se anima. Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. 2. Fig. A preface ceva inert sau mohorît în ceva viu, strălucitor, dinamic. Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179.

A ÎNSUFLEȚI ~esc tranz. 1) A face să se însuflețească; a înflăcăra; a entuziasma; a antrena; a electriza; a exalta; a anima. 2) (personaje din basme) A înzestra cu suflet; a face să capete viață. 3) fig. A transforma din mohorât în vesel, strălucitor. Soarele ~ea livada. [Sil. -su-fle-] /în + suflet

A SE ÎNSUFLEȚI mă ~esc intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se ambala; a se antrena; a se electriza; a se exalta; a se anima. Copiii începură să se ~ească. Discuția s-a ~it. /în + suflet

însuflețì v. 1. a da putere de vieață; 2. a prinde putere; 3, a îmbărbăta.

însuflețésc v. tr. (d. suflet). Daŭ suflet, daŭ vĭață, animez. Înviorez. Fig. Entusiazmez, animez, aprind curaju: aceste cuvinte însuflețiră armata.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însufleți (a ~) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, 3 sg. însuflețește, imperf. 1 însuflețeam; conj. prez. 1 sg. să însuflețesc, 3 să însuflețească

însufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 însuflețească

însufleți vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 sg. și pl. însuflețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSUFLEȚI vb. 1. v. învia. 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. v. entuziasma. 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

ÎNSUFLEȚI vb. 1. a învia, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu se mai ~.) 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

Intrare: însufleți
  • silabație: în-su-fle-ți info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însufleți
  • ‑nsufleți
  • însuflețire
  • ‑nsuflețire
  • însuflețit
  • ‑nsuflețit
  • însuflețitu‑
  • ‑nsuflețitu‑
  • însuflețind
  • ‑nsuflețind
  • însuflețindu‑
  • ‑nsuflețindu‑
singular plural
  • însuflețește
  • ‑nsuflețește
  • însuflețiți
  • ‑nsuflețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însuflețesc
  • ‑nsuflețesc
(să)
  • însuflețesc
  • ‑nsuflețesc
  • însuflețeam
  • ‑nsuflețeam
  • însufleții
  • ‑nsufleții
  • însuflețisem
  • ‑nsuflețisem
a II-a (tu)
  • însuflețești
  • ‑nsuflețești
(să)
  • însuflețești
  • ‑nsuflețești
  • însuflețeai
  • ‑nsuflețeai
  • însuflețiși
  • ‑nsuflețiși
  • însuflețiseși
  • ‑nsuflețiseși
a III-a (el, ea)
  • însuflețește
  • ‑nsuflețește
(să)
  • însuflețească
  • ‑nsuflețească
  • însuflețea
  • ‑nsuflețea
  • însufleți
  • ‑nsufleți
  • însuflețise
  • ‑nsuflețise
plural I (noi)
  • însuflețim
  • ‑nsuflețim
(să)
  • însuflețim
  • ‑nsuflețim
  • însuflețeam
  • ‑nsuflețeam
  • însuflețirăm
  • ‑nsuflețirăm
  • însuflețiserăm
  • ‑nsuflețiserăm
  • însuflețisem
  • ‑nsuflețisem
a II-a (voi)
  • însuflețiți
  • ‑nsuflețiți
(să)
  • însuflețiți
  • ‑nsuflețiți
  • însuflețeați
  • ‑nsuflețeați
  • însuflețirăți
  • ‑nsuflețirăți
  • însuflețiserăți
  • ‑nsuflețiserăți
  • însuflețiseți
  • ‑nsuflețiseți
a III-a (ei, ele)
  • însuflețesc
  • ‑nsuflețesc
(să)
  • însuflețească
  • ‑nsuflețească
  • însuflețeau
  • ‑nsuflețeau
  • însufleți
  • ‑nsufleți
  • însuflețiseră
  • ‑nsuflețiseră
însufleța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însufleți, însuflețescverb

  • 1. A da viață. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A da impuls, avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
      • format_quote poetic Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A prinde viață; a se înviora, a se anima. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. DLRLC
      • format_quote Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. DLRLC
  • 2. figurat A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179. DLRLC
etimologie:
  • În + suflet DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.