opțiuni
  • info

12 definiții pentru înstruna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTRUNA, înstrun, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună.

ÎNSTRUNA, înstrun, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună.

înstruna vt [At: ODOBESCU, I, 86/17 / Pzi: înstrun, ~nez / E: în- + strună] 1 (Înv) A întinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A cânta la un instrument cu coarde. 4 A lega strâns. 5 (Spc) A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul Si: a struni. 6 (Fig) A reține de la o acțiune Si: a înfrâna, a stăvili, a struni.

ÎNSTRUNA, înstrun, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical întinzîndu-i coardele. Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A încorda. Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195. 2. (Cu privire la animale de călărie) A strînge (cu chingile, cu frîul, cu zăbala). V. înfrîna. Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86.

A ÎNSTRUNA înstrun tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face să producă sunetele necesare prin întinderea sau slăbirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori, frânghii, cabluri) A întinde ca pe o strună. 3) (animale de călărie) A stăpâni prin strângerea chingilor sau a frâului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrânge să urmeze calea cea dreaptă. /în + strună

înstrunà v. 1. a încorda: a înstruna arcul; 2. a înfrâna: lațul ce-i va înstruna pe lupi; 3. fig. înstrunându-și mânia OD.

înstrún și -éz, a -á v. tr. (d. strună). Încordez, întind struna: a înstruna arcu, vioara. Înzăbălez. Fig. Strunesc, înfrînez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înstruna (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înstrun/înstrunez, 3 înstrună/înstrunează; conj. prez. 1 sg. să înstrun/să înstrunez, 3 să înstrune/să înstruneze

înstruna (a ~) vb., ind. prez. 3 înstrună/înstrunează

înstruna vb., ind. prez. 1 sg. înstrun/înstrunez, 3 sg. și pl. înstrună/înstrunează

înstrun.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. încorda.

ÎNSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a încorda, a întinde, a struni. (A ~ arcul.)

Intrare: înstruna
înstruna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstruna
  • ‑nstruna
  • înstrunare
  • ‑nstrunare
  • înstrunat
  • ‑nstrunat
  • înstrunatu‑
  • ‑nstrunatu‑
  • înstrunând
  • ‑nstrunând
  • înstrunându‑
  • ‑nstrunându‑
 singular plural
  • înstrună
  • ‑nstrună
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstrun
  • ‑nstrun
 (să)
  • înstrun
  • ‑nstrun
  • înstrunam
  • ‑nstrunam
  • înstrunai
  • ‑nstrunai
  • înstrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (tu)
  • înstruni
  • ‑nstruni
 (să)
  • înstruni
  • ‑nstruni
  • înstrunai
  • ‑nstrunai
  • înstrunași
  • ‑nstrunași
  • înstrunaseși
  • ‑nstrunaseși
a III-a (el, ea)
  • înstrună
  • ‑nstrună
 (să)
  • înstrune
  • ‑nstrune
  • înstruna
  • ‑nstruna
  • înstrună
  • ‑nstrună
  • înstrunase
  • ‑nstrunase
plural I (noi)
  • înstrunăm
  • ‑nstrunăm
 (să)
  • înstrunăm
  • ‑nstrunăm
  • înstrunam
  • ‑nstrunam
  • înstrunarăm
  • ‑nstrunarăm
  • înstrunaserăm
  • ‑nstrunaserăm
  • înstrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (voi)
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
 (să)
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
  • înstrunarăți
  • ‑nstrunarăți
  • înstrunaserăți
  • ‑nstrunaserăți
  • înstrunaseți
  • ‑nstrunaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstrună
  • ‑nstrună
 (să)
  • înstrune
  • ‑nstrune
  • înstrunau
  • ‑nstrunau
  • înstrunară
  • ‑nstrunară
  • înstrunaseră
  • ‑nstrunaseră
înstruna2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstruna
  • ‑nstruna
  • înstrunare
  • ‑nstrunare
  • înstrunat
  • ‑nstrunat
  • înstrunatu‑
  • ‑nstrunatu‑
  • înstrunând
  • ‑nstrunând
  • înstrunându‑
  • ‑nstrunându‑
 singular plural
  • înstrunează
  • ‑nstrunează
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstrunez
  • ‑nstrunez
 (să)
  • înstrunez
  • ‑nstrunez
  • înstrunam
  • ‑nstrunam
  • înstrunai
  • ‑nstrunai
  • înstrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (tu)
  • înstrunezi
  • ‑nstrunezi
 (să)
  • înstrunezi
  • ‑nstrunezi
  • înstrunai
  • ‑nstrunai
  • înstrunași
  • ‑nstrunași
  • înstrunaseși
  • ‑nstrunaseși
a III-a (el, ea)
  • înstrunează
  • ‑nstrunează
 (să)
  • înstruneze
  • ‑nstruneze
  • înstruna
  • ‑nstruna
  • înstrună
  • ‑nstrună
  • înstrunase
  • ‑nstrunase
plural I (noi)
  • înstrunăm
  • ‑nstrunăm
 (să)
  • înstrunăm
  • ‑nstrunăm
  • înstrunam
  • ‑nstrunam
  • înstrunarăm
  • ‑nstrunarăm
  • înstrunaserăm
  • ‑nstrunaserăm
  • înstrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (voi)
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
 (să)
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
  • înstrunarăți
  • ‑nstrunarăți
  • înstrunaserăți
  • ‑nstrunaserăți
  • înstrunaseți
  • ‑nstrunaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstrunează
  • ‑nstrunează
 (să)
  • înstruneze
  • ‑nstruneze
  • înstrunau
  • ‑nstrunau
  • înstrunară
  • ‑nstrunară
  • înstrunaseră
  • ‑nstrunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstruna, înstrun / înstruna, înstrunezverb

  • 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acorda
    • format_quote Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. DLRLC
    • format_quote Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. DLRLC
    • format_quote Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120. DLRLC
    • 1.1. prin analogie Încorda, întinde. DLRLC
      sinonime: încorda întinde
      • format_quote Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195. DLRLC
  • 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: struni
    • format_quote Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. DLRLC
    • format_quote Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600. DLRLC
    • format_quote figurat Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86. DLRLC
etimologie:
  • În + strună DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.