7 definiții pentru înstrăinat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSTRĂINAT1 s. n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinat s. n.] – V. înstrăina.
ÎNSTRĂINAT1 s. n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinat s. n.] – V. înstrăina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înstrăinat1 sn [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 233 / V: ~rei~ / Pl: ~uri/ E: înstrăina] 1-6 Înstrăinare (1-6). 7 Prefăcătorie. 8-9 înstrăinare (8-9). 10 Sustragere. 11-12 Înstrăinare (11-12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTREINAT1 s. n. v. înstrăinat1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTREINAT1 s. n. v. înstrăinat1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înstreinat1 sn vz înstrăinat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înstrăinat (desp. -stră-i-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înstrăinat (-stră-i-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înstrăinat s. n. (sil. -stră-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: în-stră-i-nat
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înstrăinatsubstantiv neutru
- 1. Înstrăinare. DEX '09 DEX '98sinonime: înstrăinare
etimologie:
- înstrăina DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.