dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însovonit, ~ă a [At: ȘEZ. III, 75 / V: (înv) înzăv~ / Pl: ~iți, ~e / E: însovoni] (Îrg) Acoperit pe cap cu sovon.

înzăvonit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzăvoni] (Reg) 1 Înzăvonire (1). 2 (Pex) Călugărire.

înzăvonit², ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 550 / Pl: ~iți, ~e / E: înzăvoni] (Reg) 1 Îmbrăcat în zăvon. 2 (Pex) Călugărit².

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înzăvonit, înzăvonită, adj. (reg., înv.) 1. acoperit cu voal. 2. călugărit. 3. cu perdele, perdeluit.

Intrare: însovonit

zovonit

însovonit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	însovonit ‑nsovonit	însovonitul însovonitu‑ ‑nsovonitul ‑nsovonitu‑	însovonită ‑nsovonită	însovonita ‑nsovonita
nominativ-acuzativ	plural	însovoniți ‑nsovoniți	însovoniții ‑nsovoniții	însovonite ‑nsovonite	însovonitele ‑nsovonitele
genitiv-dativ	singular	însovonit ‑nsovonit	însovonitului ‑nsovonitului	însovonite ‑nsovonite	însovonitei ‑nsovonitei
genitiv-dativ	plural	însovoniți ‑nsovoniți	însovoniților ‑nsovoniților	însovonite ‑nsovonite	însovonitelor ‑nsovonitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

înzovonit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înzovonit ‑nzovonit	înzovonitul înzovonitu‑ ‑nzovonitul ‑nzovonitu‑	înzovonită ‑nzovonită	înzovonita ‑nzovonita
nominativ-acuzativ	plural	înzovoniți ‑nzovoniți	înzovoniții ‑nzovoniții	înzovonite ‑nzovonite	înzovonitele ‑nzovonitele
genitiv-dativ	singular	înzovonit ‑nzovonit	înzovonitului ‑nzovonitului	înzovonite ‑nzovonite	înzovonitei ‑nzovonitei
genitiv-dativ	plural	înzovoniți ‑nzovoniți	înzovoniților ‑nzovoniților	înzovonite ‑nzovonite	înzovonitelor ‑nzovonitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)