8 definiții pentru înserare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSERARE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

ÎNSERARE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

înserare sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 164/8 / V: (reg) -săr- / Pl: ~rări / E: însera] 1 Lăsare a serii Si: înserat1 (1). 2 Rămânere a unei persoane undeva până seara Si: înserat1 (2). 3 (Înv; fig) Îmbătrânire înainte de vreme Si: înserat1 (3). 4 (Ccr) Crepuscul.

ÎNSERARE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; timpul cînd se lasă seara; amurg. Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245. Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83. ◊ (Personificat) Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39. ♦ Fig. Întunecare, mîhnire. Boala Veronicăi era numai o rătăcire și o înserare a sufletului. GALACTION, O. I 321.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înserare (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

înserare (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

înserare s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSERARE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)

ÎNSERARE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)

Intrare: înserare
înserare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înserare
  • ‑nserare
  • înserarea
  • ‑nserarea
plural
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserările
  • ‑nserările
genitiv-dativ singular
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserării
  • ‑nserării
plural
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserărilor
  • ‑nserărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înserare, înserărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) însera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245. DLRLC
    • format_quote Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83. DLRLC
    • format_quote personificat Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39. DLRLC
    • 1.1. figurat Mâhnire, întunecare. DLRLC
      • format_quote Boala Veronicăi era numai o rătăcire și o înserare a sufletului. GALACTION, O. I 321. DLRLC
etimologie:
  • vezi însera DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.