opțiuni
  • info

9 definiții pentru înrobitor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNROBITOR, -OARE, înrobitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor.

ÎNROBITOR, -OARE, înrobitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor.

înrobitor, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: înrobi + -(i)itor)] 1-2 (Persoană) care înrobește.

ÎNROBITOR, -OARE, înrobitori, -oare, adj. Care înrobește pe cineva sau îl aduce în stare de robie. 8 milioane de muncitori și funcționari au spus «Nu» politicii economice înrobitoare a marelui capital. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/4. ◊ (Substantivat) În lupta împotriva înrobitorilor fasciști, poporul sovietic a dat dovadă de un eroism neasemuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 2/5.

ÎNROBITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane, popoare) Care subjugă, aduce în stare de robie pe alții. /v. a înrobi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înrobitor adj. m., s. m., pl. înrobitori; f. sg. și pl. înrobitoare

înrobitor adj. m., s. m., pl. înrobitori; f. sg. și pl. înrobitoare

înrobitor adj. m., s. m., pl. înrobitori; f. sg. și pl. înrobitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNROBITOR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)

ÎNROBITOR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)

Intrare: înrobitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrobitor
  • ‑nrobitor
  • înrobitorul
  • înrobitoru‑
  • ‑nrobitorul
  • ‑nrobitoru‑
plural
  • înrobitori
  • ‑nrobitori
  • înrobitorii
  • ‑nrobitorii
genitiv-dativ singular
  • înrobitor
  • ‑nrobitor
  • înrobitorului
  • ‑nrobitorului
plural
  • înrobitori
  • ‑nrobitori
  • înrobitorilor
  • ‑nrobitorilor
vocativ singular
  • înrobitorule
  • ‑nrobitorule
plural
  • înrobitorilor
  • ‑nrobitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrobitor, înrobitorisubstantiv masculin
înrobitoare, înrobitoaresubstantiv feminin
înrobitor, înrobitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care înrobește pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: dezrobitor
    • format_quote 8 milioane de muncitori și funcționari au spus «Nu» politicii economice înrobitoare a marelui capital. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/4. DLRLC
    • format_quote În lupta împotriva înrobitorilor fasciști, poporul sovietic a dat dovadă de un eroism neasemuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 2/5. DLRLC
etimologie:
  • Înrobi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.