14 definiții pentru înmâna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMÂNA, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda un obiect în mâna cuiva. – În + mână.

înmâna vt [At: NEGRUZZI, S. I, 306 / V: (reg) ~nua / Pzi: ~nez / E: în- + mână] 1 A da ceva în mână cuiva. 2-3 @(A remite sau) a preda ceva cuiva personal.

ÎNMÂNA, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda în mână ceva cuiva. – În + mână.

A ÎNMÂNA ~ez tranz. A da în mână; a preda; a remite. ~ un aviz. ~ o scrisoare. /în + mână

ÎNMÎNA, înmînez, vb. I. Tranz. (De obicei construit cu dativul; cu privire la bani, acte, obiecte etc.) A da, a remite, a preda în mînă. Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107. Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306.

înmînéz v. tr. (d. mînă). Daŭ în mînă: a înmîna cuĭva o scrisoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmânez, 3 înmânea; conj. prez. 1 sg. să înmânez, 3 să înmâneze

înmâna (a ~) vb., ind. prez. 3 înmânea

înmâna vb., ind. prez. 1 sg. înmânez, 3 sg. și pl. înmânea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMÂNA vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. v. preda.

ÎNMÎNA vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (A ~ o cerere.)

Intrare: înmâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmâna
  • ‑nmâna
  • înmânare
  • ‑nmânare
  • înmânat
  • ‑nmânat
  • înmânatu‑
  • ‑nmânatu‑
  • înmânând
  • ‑nmânând
  • înmânându‑
  • ‑nmânându‑
singular plural
  • înmânea
  • ‑nmânea
  • înmânați
  • ‑nmânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmânez
  • ‑nmânez
(să)
  • înmânez
  • ‑nmânez
  • înmânam
  • ‑nmânam
  • înmânai
  • ‑nmânai
  • înmânasem
  • ‑nmânasem
a II-a (tu)
  • înmânezi
  • ‑nmânezi
(să)
  • înmânezi
  • ‑nmânezi
  • înmânai
  • ‑nmânai
  • înmânași
  • ‑nmânași
  • înmânaseși
  • ‑nmânaseși
a III-a (el, ea)
  • înmânea
  • ‑nmânea
(să)
  • înmâneze
  • ‑nmâneze
  • înmâna
  • ‑nmâna
  • înmână
  • ‑nmână
  • înmânase
  • ‑nmânase
plural I (noi)
  • înmânăm
  • ‑nmânăm
(să)
  • înmânăm
  • ‑nmânăm
  • înmânam
  • ‑nmânam
  • înmânarăm
  • ‑nmânarăm
  • înmânaserăm
  • ‑nmânaserăm
  • înmânasem
  • ‑nmânasem
a II-a (voi)
  • înmânați
  • ‑nmânați
(să)
  • înmânați
  • ‑nmânați
  • înmânați
  • ‑nmânați
  • înmânarăți
  • ‑nmânarăți
  • înmânaserăți
  • ‑nmânaserăți
  • înmânaseți
  • ‑nmânaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmânea
  • ‑nmânea
(să)
  • înmâneze
  • ‑nmâneze
  • înmânau
  • ‑nmânau
  • înmâna
  • ‑nmâna
  • înmânaseră
  • ‑nmânaseră
înmânua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmâna, înmânezverb

  • 1. A da (1.), a remite, a preda un obiect în mâna cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107. DLRLC
    • format_quote Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306. DLRLC
etimologie:
  • În + mână DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.