înghețat, ~ă [At: MARCOVICI, D. 130 / S și: înghieț~ / Pl: ~ați, ~e, (pop) ~țăți / E: îngheța] 1 a (D. lichide) Transformat în gheață. 2-3 a (D. unele corpuri solide îmbibate cu apă sau cu alt lichid) (Întărit sau) acoperit cu o pojghiță de gheață. 4 a (D. plante) Degerat. 5 a (Îs) Zona ~ă Zonă polară unde gheața nu se topește niciodată. 6 a (D. ființe; îe) A fi ~ bocnă A fi cuprins puternic de frig. 7 a (D. lucruri; îae) A fi întărit prin transformarea în gheață a lichidului conținut. 8 a (Fig) Rece ca gheața. 9 a (D. ființe) Înțepenit de frig. 10 a (Fig) înmărmurit de emoție. 11 a (Fin; capital; îoc lichid) Blocat. 12 a (Fin; d. capital) Care nu mai poate fi pus în circulație. 13 a (D. salarii, prețuri) A cărui mărire este împiedicată pentru a preveni creșterea inflației. 14 a (D. legume, fructe, carne etc.) Congelat. 15-16 a (D. ochi) Cu privirea (fixă sau) lipsită de expresie. 17 sf Cremă de fructe, de cacao, de vanilie etc. răcită până la solidificare Si: (iuz) înghețătură (1). 18 sf (Reg) Piftie. corectat(ă)

ÎNGHEȚAT, -Ă, înghețați, -te, adj. 1. (Despre lichide, mai ales despre apă) Transformat în gheață; acoperit cu o pojghiță de gheață; (despre unele corpuri solide) întărit, învîrtoșat (pentru că a înghețat apa pe care o conțin). Trecură cu chervanele Tisa înghețată și se îndreptau acum spre Huedin. V. ROM. noiembrie 1953, 9. Pe dealuri înghețate subt zăpadă, Am stat s-ascult De este vreo suflare pe pămînt. D. BOTEZ, P. O. 64. E un ger amar, cumplit! Stelele par înghețate, cerul pare oțelit. ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ Fig. Îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate, De vreme și de nepăsare. VLAHUȚĂ, P. 29. ◊ Expr. A îngheța bocnă v. bocnă. 2. (Despre oameni sau animale) Înțepenit de frig, degerat. O găsi rece, înghețată, o socoti moartă. NEGRUZZI, S. I 26. 3. Fig. Înmărmurit, înlemnit, împietrit (din cauza unei emoții puternice). Înghețat de spaimă. ▭ Zîmbetul ușor sarcastic îi rămînea înghețat în colțul din stînga gurii. SADOVEANU, A. L. 24. ♦ (Despre ochi) Cu privirea fixă, încremenită. Istrate Zvorîșteanu l-a privit o clipă cu ochii lui înghețați. GALAN, Z. R. 156. Sar eunucii, vin, îl prind – Se-ntoarce-arabul răsărind Cu ochii înghețați. COȘBUC, P. I 114.

ÎNGHEȚAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNGHEȚA. 2) (despre ochi, privire) Care este fix, neexpresiv. /v. a îngheța

înghețat a. 1. acoperit de ghiață; 2. glacial.

înghețát, -ă adj. Întărit de ger: apă înghețată, pămînt înghețat. Foarte rece: a avea mînele înghețate. Fig. Lipsit de foc, de pasiune, de vĭață: inimă înghețată. Adv. Fără foc, fără inimă: a vorbi înghețat. V. dezghețat.

+Înghețat (Oceanul ~ de Nord) (desp. -ce-a-) s. propriu n. art.

ÎNGHEȚAT adj. 1. solidificat, (înv. și reg.) sleit. (Apă ~.) 2. v. congelat. 3. v. degerat.

ÎNGHEȚAT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit.

ÎNGHEȚAT adj. 1. solidificat, (înv. și reg.) sleit. (Apă ~.) 2. congelat. (Aliment ~.) 3. degerat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)

înghețat adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. ȚEAPĂN. ȚINTUIT.

Înghețat ≠ dezghețat

ÎNGHEȚAT, Oceanul ~ v. Arctic, Oceanul ~.

OCEANUL ÎNGHEȚAT v. Arctic, Oceanul ~.