9 definiții pentru îngânare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGÂNARE, îngânări, s. f. Acțiunea de a (se) îngâna și rezultatul ei; cântec (nedeslușit), murmurare. – V. îngâna.

ÎNGÂNARE, îngânări, s. f. Acțiunea de a (se) îngâna și rezultatul ei; cântec (nedeslușit), murmurare. – V. îngâna.

îngânare sf [At: PSALT. 63/30 / Pl: ~nări / E: îngâna] 1 Articulare a unor sunete nedeslușite sau încurcate Si: îngânat1 (1). 2 Vorbire cu jumătate de glas Si: îngânat1 (2). 3 Cântare cu jumătate de glas Si: îngânat1 (3). 4 Rostire de cuvinte mincinoase Si: îngânat1 (4). 5 Suprapunere de sunete, culori, astfel încât să nu se mai distingă bine Si: îngânat1 (5). 6 (Îls) ~a dimineții Moment al ivirii zorilor. Si: îngânat1 (6). 7 Lăsare în voia unui sentiment discret Si: îngânat1 (7). 8 Reproducere a glasului cuiva Si: îngânat1 (8). 9 Redare a imaginii cuiva Si: îngânat1 (9). 10 Răspuns. 11 (Rar) Imitare. 12 Repetiție exagerată și în bătaie joc a vorbelor, glasului, mimicii, gesturilor cuiva Si: îngânat1 (12). 13 Imitare a glasului unui animal, facându-l să creadă că e vorba de un semen al său, spre a-l ademeni Si: îngânat1 (13). 14 Ținere a unei persoane în tovărășie apropiată Si: îngânat1 (14). 15 Manifestare șovăitoare Si: îngânat1 (15). 16 Mângâiere. 17 Amăgire. 18 Legănare. 19 Adiere. 20 Îmbinare. 21 Confuzie.

ÎNGÎNARE, îngînări, s. f. Acțiunea de a (se) îngîna și rezultatul ei. 1. Rostire înceată, abia simțită; murmurare; cîntec nedeslușit. Îngînări ușoare de cîntece tot se mai ridicau, ca suspine, în pacea nopții. SADOVEANU, O. I 290. În răstimpuri de liniște veneau de departe, din adîncuri, cele din urmă îngînări ale mierlelor. id. ib. 300. 2. Bolborosire, bîlbîire, îngăimare. Toate șovăirile și toate îngînările rostirii mele. ODOBESCU, S. III 562. Începe a recita [poezia] și o duce pînă la sfîrșit... fără îngînare și fără o singură greșeală. GHICA, S. 657.

îngînáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a îngîna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngânare s. f., g.-d. art. îngânării; pl. îngânări

îngânare s. f., g.-d. art. îngânării; pl. îngânări

îngânare s. f., g.-d. art. îngânării; pl. îngânări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGÂNARE s. fredonare. (~ unei melodii.)

ÎNGÎNARE s. fredonare. (~ unei melodii.)

Intrare: îngânare
îngânare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngânare
  • ‑ngânare
  • îngânarea
  • ‑ngânarea
plural
  • îngânări
  • ‑ngânări
  • îngânările
  • ‑ngânările
genitiv-dativ singular
  • îngânări
  • ‑ngânări
  • îngânării
  • ‑ngânării
plural
  • îngânări
  • ‑ngânări
  • îngânărilor
  • ‑ngânărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngânare, îngânărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îngâna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Rostire înceată, abia simțită; cântec nedeslușit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Îngînări ușoare de cîntece tot se mai ridicau, ca suspine, în pacea nopții. SADOVEANU, O. I 290. DLRLC
      • format_quote În răstimpuri de liniște veneau de departe, din adîncuri, cele din urmă îngînări ale mierlelor. SADOVEANU, O. I 300. DLRLC
    • 1.2. Bolborosire, bâlbâire, îngăimare. DLRLC
      • format_quote Toate șovăirile și toate îngînările rostirii mele. ODOBESCU, S. III 562. DLRLC
      • format_quote Începe a recita [poezia] și o duce pînă la sfîrșit... fără îngînare și fără o singură greșeală. GHICA, S. 657. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngâna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.