O definiție pentru înfurnicare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înfurnicare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cări / E: înfurnica] 1 Senzație de a fi cuprins de furnicături Si: înfurnicătură (1). 2 (Fig) Înfiorare.
Intrare: înfurnicare
înfurnicare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)