4 definiții pentru înfulecat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înfulecat1 sn [At: DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~uri / E: înfuleca] 1-3 (Rar) Înfulecare (1-3). 4 (Reg) Încărcare. 5 (Reg) Clădire.
înfulecat2, ~ă a [At: MARIAN, D. 9 / V: ~lic~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfuleca] 1 Mâncat2 cu lăcomie. 2 (Îrg) Suflecat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfulicat1 sn vz înfulecat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfulicat2, ~ă a vz înfulecat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfulecat
înfulecat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
înfulicat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)