14 definiții pentru înfia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIA, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.

ÎNFIA, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.

înfia vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~fi-a~ / V: (înv) ~fii / Pzi: ~iez / E: în- + fiu] 1 A adopta cu forme legale un copil. 2 (Nob) A-și însuși cuvinte, păreri etc.

ÎNFIA, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (un copil), a lua de suflet. Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. – Pronunțat: -fi-a.

A ÎNFIA ~ez tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu

înfià v. a lua drept fiu, a adopta de fiu.

înfiéz v. tr. (d. fiŭ). Adopt ca fiŭ, ĭaŭ de suflet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. înfiez (desp. fi-ez), 3 înfia, 1 pl. înfiem; conj. prez. 1 sg. să înfiez, 3 să înfieze; ger. înfiind (desp. -fi-ind)

înfia (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 înfiază, 1 pl. înfiem (-fi-em); conj. prez. 3 înfieze; ger. înfiind (-fi-ind)

înfia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiez, 3 sg. și pl. înfiază, 1 pl. înfiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înfieze; ger. înfiind (sil. -fi-ind)

înfia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. înfiază, 1 pl. înfiem, ger. înfiind)

înfiez, -fiază 3, -fieze 3 conj., -fiam 1 imp., -fiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIA vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)

ÎNFIA vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)[1]

  1. În original, cuv. greșit accentuat: înfia. LauraGellner

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înfia, înfiez v. t. a aresta.

Intrare: înfia
  • silabație: în-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfiere
  • ‑nfiere
  • înfiat
  • ‑nfiat
  • înfiatu‑
  • ‑nfiatu‑
  • înfiind
  • ‑nfiind
  • înfiindu‑
  • ‑nfiindu‑
singular plural
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfiați
  • ‑nfiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfiez
  • ‑nfiez
(să)
  • înfiez
  • ‑nfiez
  • înfiam
  • ‑nfiam
  • înfiai
  • ‑nfiai
  • înfiasem
  • ‑nfiasem
a II-a (tu)
  • înfiezi
  • ‑nfiezi
(să)
  • înfiezi
  • ‑nfiezi
  • înfiai
  • ‑nfiai
  • înfiași
  • ‑nfiași
  • înfiaseși
  • ‑nfiaseși
a III-a (el, ea)
  • înfia
  • ‑nfia
(să)
  • înfieze
  • ‑nfieze
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfie
  • ‑nfie
  • înfiase
  • ‑nfiase
plural I (noi)
  • înfiem
  • ‑nfiem
(să)
  • înfiem
  • ‑nfiem
  • înfiam
  • ‑nfiam
  • înfiarăm
  • ‑nfiarăm
  • înfiaserăm
  • ‑nfiaserăm
  • înfiasem
  • ‑nfiasem
a II-a (voi)
  • înfiați
  • ‑nfiați
(să)
  • înfiați
  • ‑nfiați
  • înfiați
  • ‑nfiați
  • înfiarăți
  • ‑nfiarăți
  • înfiaserăți
  • ‑nfiaserăți
  • înfiaseți
  • ‑nfiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfia
  • ‑nfia
(să)
  • înfieze
  • ‑nfieze
  • înfiau
  • ‑nfiau
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfiaseră
  • ‑nfiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfia, înfiezverb

  • 1. A adopta (cu forme legale) un copil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adopta
    • format_quote Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. DLRLC
    • format_quote Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. DLRLC
etimologie:
  • În + fiu DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.