opțiuni
  • info

13 definiții pentru înecăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNECĂCIUNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.

ÎNECĂCIUNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.

înecăciune sf [At: CONV. LIT. XLIV, 310 / S și: (înv) înne~ / Pl: ~ni / E: îneca + -ăciune] (Înv) 1 Greutate de a respira. 2 (Rar) Înec (1).

ÎNECĂCIUNE, înecăciuni, s. f. (Rar) 1. Înec. Seara, la masă, nu fuse altă vorbă decît de baia Elenei în Prahova, de rîuri, de înecăciuni. BOLINTINEANU, O. 430. 2. Greutate de a respira, sufocare; stare de sufocare. S-a iritat așa de grozav din ceartă încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, O. I 329.

ÎNECĂCIUNE ~i f. Rar 1) v. ÎNEC. 2) Pierdere a respirației; sufocare. /a îneca + suf. ~ăciune

înecăcĭúne f. (d. înecat saŭ d. lat. necatio, înecare). Inundațiune. Sufocare, asfixiere.

înnecăciune f. 1. acțiunea de a (se) înneca; 2. inundațiune; 3. sufocare: înnecăciune în somn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înecăciune s. f., g.-d. art. înecăciunii; pl. înecăciuni

înecăciune s. f., g.-d. art. înecăciunii; pl. înecăciuni

înecăciune s. f., g.-d. art. înecăciunii; pl. înecăciuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNECĂCIUNE s. v. dispnee.

ÎNECĂCIUNE s. v. asfixie, asfixiere, astmă, înăbușire, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare.

ÎNECĂCIUNE s. (MED.) dispnee, sufocare, (pop.) năduf.

înecăciune s. v. ASFIXIE. ASFIXIERE. ASTMĂ. ÎNĂBUȘIRE. ÎNECARE. SUFOCARE. SUFOCAȚIE. SUGRUMARE.

Intrare: înecăciune
înecăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înecăciune
  • ‑necăciune
  • înecăciunea
  • ‑necăciunea
plural
  • înecăciuni
  • ‑necăciuni
  • înecăciunile
  • ‑necăciunile
genitiv-dativ singular
  • înecăciuni
  • ‑necăciuni
  • înecăciunii
  • ‑necăciunii
plural
  • înecăciuni
  • ‑necăciuni
  • înecăciunilor
  • ‑necăciunilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înecăciune, înecăciunisubstantiv feminin

  • 1. Greutate de a respira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfixie dispnee năduf sufocare
    • format_quote S-a iritat așa de grozav din ceartă încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, O. I 329. DLRLC
  • 2. rar Înec (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înec
    • format_quote Seara, la masă, nu fuse altă vorbă decît de baia Elenei în Prahova, de rîuri, de înecăciuni. BOLINTINEANU, O. 430. DLRLC
etimologie:
  • Îneca + sufix -ăciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.