încrucișat², ~ă a [At: ODOBESCU, III, 111/20 / Pl: ~ați, ~e / E: încrucișa] 1 Așezat cruciș. 2 Suprapus. 3 (Mil; îs) Foc ~ Foc deschis asupra inamicului din două părți. 4 (Îs) Cuvinte ~e Rebus. 5 (Îe) A sta, a ședea etc. cu brațele (sau cu mâinile) ~e A sta în inactivitate. 6 (D. ochi, priviri, pex d. oameni) Care se uită cruciș Si: sașiu. 7 (D. drumuri) Care se întretaie. 8 (Lin; d. limbi) Care vin în contact și se influențează reciproc. 9 (D. animale și plante) Împerecheat cu un animal dintr-o altă specie sau cu o plantă dintr-un alt soi, pentru a obține urmași cu calități deosebite.

ÎNCRUCIȘAT², -Ă, încrucișați, -te, adj. 1. Așezat cruciș. Rău mă doare peste spate De curele-ncrucișate. HODOȘ, P. P. 204. ◊ (Despre mîini sau despre picioare) Se lăsă mai mult să cadă, decît să se așeze pe scaun, cu mîinile încrucișate pe genunchi și cu capul plecat. HOGAȘ, M. N. 25. Cîntăreți cu flautul, cari șed turcește, cu picioarele încrucișate. ODOBESCU, S. III 111. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu brațele (sau cu mîinile) încrucișate = a sta în inactivitate, în așteptare pasivă, nepăsător, indiferent. Sta bietul om cu mîinile încrucișate. ISPIRESCU, L. 207. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, sașiu. Un domn scurt, chel... și cu ochii încrucișați. VLAHUȚĂ, O. A. III 131. Aceasta era mai în vîrstă și ceva încrucișată. CREANGĂ, P. 7. ◊ (Adverbial) Ca să-l poată vedea... mai bine, se iuta cam încrucișat. GALAN, Z. R. 393. Tîrgoveții... privindu-l de aproape, au cunoscut că străinul se uita încrucișat cu ochiul stîng. SADOVEANU, D. P. 156. Uită-te-ncrucișat. BIBICESCU, P. P. 374. 3. Care se întretaie. Pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului. IBRĂILEANU, A. 149. Chiar pe această zăpadă ce se topește acum sub adierea încropită a zefirului primăvăratic n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. 4. (Biol.; despre plante și animale) Împerecheat în mod natural sau artificial cu un animal sau o plantă înrudită. 5. (Lingv.; despre două limbi) Care vin în contact strîns și se influențează reciproc.

ÎNCRUCIȘAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCRUCIȘA și A SE ÎNCRUCIȘA. ◊ A sta (sau a ședea) cu brațele (sau mâinile) ~te a) a sta și a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat cruciș; sașiu; ceacâr; ponciș; zbanghiu. /v. a (se) încrucișa

încrucișat a. 1. dispus în formă de cruce; 2. cruciș: nora era mai în vârstă și încrucișată CR.

încrucișát, -ă adj. Așezat în formă de cruce. Cu privirea încrucișată, șpanchĭ. A sta cu brațele încrucișate, a sta nepăsător saŭ inactiv.

ÎNCRUCIȘAT adj., adv. 1. adj. întretăiat. 2. adj. v. corcit. 3. adj. v. sașiu. 4. adv. v. sașiu.

ÎNCRUCIȘAT adj., adv. 1. adj. întretăiat, (înv.) împoncișat. (Drumuri, linii ~.) 2. adj. amestecat, corcit, (pop.) mistreț, (prin Ban.) mistricioi, (Olt.) mistrițat. (Rase ~.) 3. adj. chiorîș, cruciș, pieziș, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 4. adv. chiondorîș, chiorîș, cruciș, sașiu, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.)

încrucișat, -ă, încrucișați, -te, adj. – Cu defect de vedere; care se uită cruciș; sașiu. – Din încrucișa „a așeza cruciș” (< în- + cruciș) (DEX, MDA).

a sta cu brațele încrucișate expr. 1. a fi pasiv / comod / nepăsător.