11 definiții pentru încrezut (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREZUT, -Ă, încrezuți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.

încrezut, ~ă [At: LB / Pl: ~uți, ~e / E: încrede] 1 a (Îrg) Care a fost lăsat în seama cuiva cu toată încrederea Si: încredințat (8). 2 a (Îrg) În care se poate pune toată nădejdea. 3 a Sigur. 4 a Devotat. 5 a Fidel. 6-7 smf, a (Prt) (Persoană) care are o încredere nejustificată în sine. 8-9 smf, a (Persoană) care are o părere foarte bună despre sine Si: arogant. 10 a (Îrg) Plăcut.

ÎNCREZUT, -Ă, încrezuți, -te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.

ÎNCREZUT, -Ă, încrezuți, -te, adj. (Despre oameni) Care se crede prea mult, care are o idee prea bună despre sine; îngîmfat, înfumurat. Bouarul era bogat, și acum se făcuse leneș și cam încrezut. SLAVICI, N. I 50. Era foarte încrezută în frumsețea sa. RETEGANUL, P. IV 3.

ÎNCREZUT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeț; măreț; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede

încrezút, -ă adj. Care se crede mult, îngînfat, înfumurat. V. crezut și închipuit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încrezut adj. m., s. m., pl. încrezuți; adj. f., s. f. încrezu, pl. încrezute

*încrezut adj. m., s. m. pl. încrezuți; adj. f., s. f. încrezută, pl. încrezute

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCREZUT adj. fudul, grandoman, infatuat, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?)

Intrare: încrezut (adj.)
încrezut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrezut
  • ‑ncrezut
  • încrezutul
  • încrezutu‑
  • ‑ncrezutul
  • ‑ncrezutu‑
  • încrezu
  • ‑ncrezu
  • încrezuta
  • ‑ncrezuta
plural
  • încrezuți
  • ‑ncrezuți
  • încrezuții
  • ‑ncrezuții
  • încrezute
  • ‑ncrezute
  • încrezutele
  • ‑ncrezutele
genitiv-dativ singular
  • încrezut
  • ‑ncrezut
  • încrezutului
  • ‑ncrezutului
  • încrezute
  • ‑ncrezute
  • încrezutei
  • ‑ncrezutei
plural
  • încrezuți
  • ‑ncrezuți
  • încrezuților
  • ‑ncrezuților
  • încrezute
  • ‑ncrezute
  • încrezutelor
  • ‑ncrezutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrezut, încrezuadjectiv
încrezut, încrezuțisubstantiv masculin
încrezu, încrezutesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Bouarul era bogat, și acum se făcuse leneș și cam încrezut. SLAVICI, N. I 50. DLRLC
    • format_quote Era foarte încrezută în frumsețea sa. RETEGANUL, P. IV 3. DLRLC
etimologie:
  • vezi încrede DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.