încrețire sf [At: EMINESCU, P. 96 / Pl: ~ri / E: încreți] 1 Strîngere în crețuri a materialelor textile Si: încrețit¹ (1). 2 Strângere a pielii frunții astfel încât să se formeze cute, zbârcituri orizontale Si: încrețit¹ (2). 3 (Fig) înfiorare a pielii, a cărnii oamenilor din cauza spaimei Si: încrețit¹ (3). 4 Ondulare a părului Si: încrețit¹ (4). 5 Încruntare.

ÎNCREȚIRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (s e) încreți și rezultatul ei; zbîrcire. Încrețirea frunții. ♦ (Concretizat) Încrețitură, creț. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc. EMINESCU, O. I 117.

încrețire s. f., g.-d. art. încrețirii; pl. încrețiri

încrețire s. f., g.-d. art. încrețirii; pl. încrețiri

încrețire s. f., g.-d. art. încrețirii; pl. încrețiri

ÎNCREȚIRE s. 1. v. cutare. 2. v. ridare. 3. v. ondulare.

ÎNCREȚIRE s. 1. (GEOL.) cutare. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. cutare, ridare, zbîrcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.) 3. buclare, cîrlionțare, inelare, ondulare. (~ părului.)