13 definiții pentru încovoietură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

încovoietu sf [At: CANTEMIR, IST. 197 / V: (înv) ~văitură, ~voitu / Pl: ~ri / E: încovoia + -(ă)tură] 1 Curbură. 2 Răsucire. 3 Ghemuire. 4 (Fig) Complicare a unei situații. 5 (Ccr) Parte încovoiată a unui obiect Si: încovoială. 6 (Șfg) Sinuozitate.

ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Curbură, sinuozitate.

încovoietură f. efectul încovoierii: îndoitură, curbatură.

încovoĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încovoĭeriĭ, îndoitură, parte încovoĭată.

cohâietură sf vz încovoietură

încovăitu sf vz încovoietură

încovoitu sf vz încovoietură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încovoietu s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi

încovoietu s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi

încovoietu s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOVOIETU s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ unei bare.) 2. v. curbură.

ÎNCOVOIETU s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ a unei bare.) 2. arcuire, curbură, încovoială, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)

Intrare: încovoietură
încovoietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoietu
  • ‑ncovoietu
  • încovoietura
  • ‑ncovoietura
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturile
  • ‑ncovoieturile
genitiv-dativ singular
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturii
  • ‑ncovoieturii
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturilor
  • ‑ncovoieturilor
vocativ singular
plural
cohâietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cohâietură
  • cohâietura
plural
  • cohâieturi
  • cohâieturile
genitiv-dativ singular
  • cohâieturi
  • cohâieturii
plural
  • cohâieturi
  • cohâieturilor
vocativ singular
plural
încovoitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoitură
  • ‑ncovoitură
  • încovoitura
  • ‑ncovoitura
plural
  • încovoituri
  • ‑ncovoituri
  • încovoiturile
  • ‑ncovoiturile
genitiv-dativ singular
  • încovoituri
  • ‑ncovoituri
  • încovoiturii
  • ‑ncovoiturii
plural
  • încovoituri
  • ‑ncovoituri
  • încovoiturilor
  • ‑ncovoiturilor
vocativ singular
plural
încovăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovăitură
  • ‑ncovăitură
  • încovăitura
  • ‑ncovăitura
plural
  • încovăituri
  • ‑ncovăituri
  • încovăiturile
  • ‑ncovăiturile
genitiv-dativ singular
  • încovăituri
  • ‑ncovăituri
  • încovăiturii
  • ‑ncovăiturii
plural
  • încovăituri
  • ‑ncovăituri
  • încovăiturilor
  • ‑ncovăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încovoietu, încovoieturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Încovoia + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.