23 de definiții pentru încovoia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOVOIA, încovoi, vb. I. Refl. și tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor solicitări exterioare. ♦ Refl. Fig. A se umili. [Prez. ind. și: încovoiez] – Cf. sl. kovati „a făuri”.

încovoia [At: GOLESCU, C. I 337b / V: (înv) ~văi, ~văia, ~veia, ~via / Pzi: încovoi, (îvr) ~iez / E: slv *ковалгати, ucr ковалнь] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni curb Si: a (se) îndoi, a (se) arcui. 3-4 vtr (Spc) A (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. 5-6 vtr (Fig) A (se) umili.

ÎNCOVOIA, încovoi, vb. I. Refl. și tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ Refl. Fig. A se umili. [Prez. ind. și: încovoiez] – Cf. sl. kovati „a făuri”.

ÎNCOVOIA, încovoi, vb. I. Refl. (Despre ființe sau părți ale corpului) A se curba în formă de arc; a se arcui. Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95. ◊ Tranz. Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209. (Fig.) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51. ◊ Refl. (Despre obiecte) Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. ♦ Fig. (Despre persoane) A se umili. Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15. Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. V. 125.

A SE ÎNCOVOIA mă încovoi intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se îndoi; a se curba. ◊ A i ~ spinarea a se gârbovi. /cf. sl. kovati

A ÎNCOVOIA încovoi tranz. A face să se încovoaie; a coroia; a arcui; a cambra; a curba. Vântul încovoaie copacii. /cf. sl. kovati

încovoià v. a (se) îndoi, a (se) pleca în jos: își încovoaie genuchii.4 [Dintr’un primitiv covoià, vechiu-rom. covăì, de origină necunoscută].

încovóĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (V. covăĭesc și șovăĭesc.Încovoĭ, încovoaĭe, încovoĭem, -ĭațĭ, -oaĭe; să încovoaĭe; încovoind). Îndoĭ, curbez. V. refl. Ramurile se’ncovoaĭe de greutatea poamelor. – În Cov. a covoĭa. V. încujbez, ocimpesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încovoia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. încovoi, 3 încovoaie, 1 pl. încovoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să încovoi, 3 să încovoaie; imper. 2 sg. afirm. încovoaie; ger. încovoind

încovoia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. încovoi, 3 încovoaie, 1 pl. încovoiem; conj. prez. 3 să încovoaie; ger. încovoind

încovoia vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încovoi, 3 sg. și pl. încovoaie, 1 pl. încovoiem; ger. încovoind

încovoia (ind. prez. 1 sg. încovoi, 3 sg. și pl. încovoaie, 1 pl. încovoiem)

încovoiu, -voaie 3, -voiam 1 imp., -voind ger., -voiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOVOIA vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovârda. (A ~ o bară metalică.) 2. v. apleca. 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strâmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. v. gârbovi. 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. v. încovriga.

ÎNCOVOIA vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și reg.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.) 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. a (se) incîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.). a (se) încîrjoia. (Cîinele își ~ coada.)

A încovoia ≠ a descovoia, a dezdoi

A (se) încovoia ≠ a (se) îndrepta

Intrare: încovoia
verb (VT107)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiere
  • ‑ncovoiere
  • încovoiat
  • ‑ncovoiat
  • încovoiatu‑
  • ‑ncovoiatu‑
  • încovoind
  • ‑ncovoind
  • încovoindu‑
  • ‑ncovoindu‑
singular plural
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
(să)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (tu)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
(să)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiași
  • ‑ncovoiași
  • încovoiaseși
  • ‑ncovoiaseși
a III-a (el, ea)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
(să)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoie
  • ‑ncovoie
  • încovoiase
  • ‑ncovoiase
plural I (noi)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
(să)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiarăm
  • ‑ncovoiarăm
  • încovoiaserăm
  • ‑ncovoiaserăm
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (voi)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
(să)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiarăți
  • ‑ncovoiarăți
  • încovoiaserăți
  • ‑ncovoiaserăți
  • încovoiaseți
  • ‑ncovoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
(să)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
  • încovoiau
  • ‑ncovoiau
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiaseră
  • ‑ncovoiaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiere
  • ‑ncovoiere
  • încovoiat
  • ‑ncovoiat
  • încovoiatu‑
  • ‑ncovoiatu‑
  • încovoind
  • ‑ncovoind
  • încovoindu‑
  • ‑ncovoindu‑
singular plural
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încovoiez
  • ‑ncovoiez
(să)
  • încovoiez
  • ‑ncovoiez
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (tu)
  • încovoiezi
  • ‑ncovoiezi
(să)
  • încovoiezi
  • ‑ncovoiezi
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiași
  • ‑ncovoiași
  • încovoiaseși
  • ‑ncovoiaseși
a III-a (el, ea)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
(să)
  • încovoieze
  • ‑ncovoieze
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoie
  • ‑ncovoie
  • încovoiase
  • ‑ncovoiase
plural I (noi)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
(să)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiarăm
  • ‑ncovoiarăm
  • încovoiaserăm
  • ‑ncovoiaserăm
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (voi)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
(să)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiarăți
  • ‑ncovoiarăți
  • încovoiaserăți
  • ‑ncovoiaserăți
  • încovoiaseți
  • ‑ncovoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
(să)
  • încovoieze
  • ‑ncovoieze
  • încovoiau
  • ‑ncovoiau
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiaseră
  • ‑ncovoiaseră
cohâia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încovăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încovăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încoveia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încovia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încovoia, încovoiverb

  • 1. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37. DLRLC
    • format_quote Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. DLRLC
    • format_quote Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95. DLRLC
    • format_quote Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209. DLRLC
    • format_quote figurat Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. DLRLC
    • format_quote figurat Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A (se) curba, a (se) deforma în urma unor solicitări exterioare. DEX '09
      • format_quote Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat A se umili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: umili
      • format_quote Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15. DLRLC
      • format_quote Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. V. 125. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.