8 definiții pentru încoronat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORONAT, -Ă, încoronați, -te, adj. Care are coroană, cu coroană; învestit cu semnele domniei. ◊ Cap încoronat = suveran, monarh. – V. încorona.

ÎNCORONAT, -Ă, încoronați, -te, adj. Care are coroană, cu coroană; învestit cu semnele domniei. ◊ Cap încoronat = suveran, monarh. – V. încorona.

încoronat, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. GÂDEI / V: (înv) ~run~ / Pl: ~ați, ~e / E: încorona] 1 (Înv, d. domnitori români) Învestit de sultan cu însemnele domniei Si: coronat2, înscăunat2. 2 (D. cap) Pe care s-a pus o coroană Si: încununat1 (1). 3 (D. om) Căruia i s-a pus pe cap o coroană Si: încununat1 (2). 4 (Îs) Cap ~ Suveran. 5 Împodobit cu o coroană sau cu ceva în formă de coroană. 6 (D. cal) Cu pete albe pe picioare.

ÎNCORONAT, -Ă, încoronați, -te, adj. Învestit cu semnele domniei. Acest prinț are, între alte însușiri, o chibzuință strategică puțin obișnuită frunților încoronate. SADOVEANU, F. J. 729. Fost-am domn încoronat Ș-acum iată-mă argat. ALECSANDRI, T. I 440. ◊ Cap încoronat = suveran.

ÎNCORONAT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎNCORONA.Cap ~ suveran; monarh. /v. a încorona

încoronat a. care poartă o coroană: cap încoronat.

încoronát, -ă adj. Care poartă o coroană. Cap încoronat, suveran.

încorunat, ~ă a vz încoronat

Intrare: încoronat
încoronat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încoronat
  • ‑ncoronat
  • încoronatul
  • încoronatu‑
  • ‑ncoronatul
  • ‑ncoronatu‑
  • încorona
  • ‑ncorona
  • încoronata
  • ‑ncoronata
plural
  • încoronați
  • ‑ncoronați
  • încoronații
  • ‑ncoronații
  • încoronate
  • ‑ncoronate
  • încoronatele
  • ‑ncoronatele
genitiv-dativ singular
  • încoronat
  • ‑ncoronat
  • încoronatului
  • ‑ncoronatului
  • încoronate
  • ‑ncoronate
  • încoronatei
  • ‑ncoronatei
plural
  • încoronați
  • ‑ncoronați
  • încoronaților
  • ‑ncoronaților
  • încoronate
  • ‑ncoronate
  • încoronatelor
  • ‑ncoronatelor
vocativ singular
plural
coronat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coronat
  • coronatul
  • coronatu‑
  • corona
  • coronata
plural
  • coronați
  • coronații
  • coronate
  • coronatele
genitiv-dativ singular
  • coronat
  • coronatului
  • coronate
  • coronatei
plural
  • coronați
  • coronaților
  • coronate
  • coronatelor
vocativ singular
plural
încorunat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încoronat, încoronaadjectiv

  • 1. Care are coroană, cu coroană; învestit cu semnele domniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest prinț are, între alte însușiri, o chibzuință strategică puțin obișnuită frunților încoronate. SADOVEANU, F. J. 729. DLRLC
    • format_quote Fost-am domn încoronat Ș-acum iată-mă argat. ALECSANDRI, T. I 440. DLRLC
    • 1.1. Cap încoronat = monarh, suveran. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi încorona DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.