O definiție pentru încheietor (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCHEIETOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care încheie; cu funcția de a încheia. /a încheia + suf. ~tor
Intrare: încheietor (adj.)
încheietor2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: NODEX | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
încheietor, încheietoareadjectiv
- 1. Care încheie; cu funcția de a încheia. NODEX
etimologie:
- Încheia + sufix -tor. NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.