8 definiții pentru încețoșare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCEȚOȘARE s. f. Faptul de a se încețoșa. – V. încețoșa.
ÎNCEȚOȘARE s. f. Faptul de a se încețoșa. – V. încețoșa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încețoșare sf [At: DA ms / Pl: ~șări / E: încețoșa] 1 (Fig) Împăienjenire a privirii. 2 Îmbolnăvire a ochilor de albeață. 3 Lăsare a ceții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCEȚOȘARE s. f. Acțiunea de a se încețoșa și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încețoșare s. f., g.-d. art. încețoșării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încețoșare s. f., g.-d. art. încețoșării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încețoșare s. f., g.-d. art. încețoșării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCEȚOȘARE s. v. împăienjenire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCEȚOȘARE s. împăienjenire, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încețoșare, încețoșărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se încețoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împăienjenire
etimologie:
- încețoșa DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.