12 definiții pentru încălca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLCA, încalc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca.

ÎNCĂLCA, încalc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca.

încălca vt [At: (a. 1816) IORGA, S. D. VII, 44 / Pzi: încalc / E: în- + călca] 1 (Înv) A obliga. 2 A ocupa prin violență un teritoriu străin Si: a cotropi. 3 A nu respecta o lege. 4-5 (Fig) A nesocoti (un drept sau) o obligație, un jurământ.

ÎNCĂLCA, încalc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un teritoriu străin) A invada, a cotropi. Toate acestea erau semne de biruință asupra vrăjmașilor ce încălcau țara din cînd în cînd. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Fig. A nu respecta, a nesocoti ceva. Sfaturile populare au datoria... să pedepsească cu hotărîre pe sabotori și să ia măsuri împotriva acelor elemente, iresponsabile sau dușmănoase, care încalcă legalitatea populară. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 104.

A ÎNCĂLCA încalc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comițând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca

încălcà v. 1. a călca o țară, o moșie; 2. fig. a lua pe nedrept, a se întinde pe pământul altuia.

încálc, a -călcá v. tr. (d. calc și tradus după fr. empiéter, a încălca, d. pied, picĭor). Uzurp, cotropesc: a încălca un teren. V. intr. A încălca asupra vecinuluĭ. Fig. A-țĭ aroga drepturĭ pe care nu le aĭ: a încălca asupra cuĭva. În poezie (tradus după fr. enjamber), se zice cînd un vers se întinde asupra altuĭa aruncîndu-ĭ un cuvînt orĭ maĭ multe care după înțeles trebuĭaŭ să facă parte dintr’însu, ca: Ce e amoru? E un lung prilej pentru durere (Em.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încălca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalc, 2 sg. încalci, 3 încalcă; conj. prez. 1 sg. să încalc, 3 să încalce; imper. 2 sg. afirm. încalcă

încălca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalc, 3 încalcă

încălca vb., ind. prez. 1 sg. încalc, 3 sg. și pl. încalcă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂLCA vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

ÎNCĂLCA vb. 1. a cotropi, a invada, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) 2. a uzurpa, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a nesocoti, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (A ~ legea.) 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

A (se) încălca ≠ a (se) respecta

Intrare: încălca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălca
  • ‑ncălca
  • încălcare
  • ‑ncălcare
  • încălcat
  • ‑ncălcat
  • încălcatu‑
  • ‑ncălcatu‑
  • încălcând
  • ‑ncălcând
  • încălcându‑
  • ‑ncălcându‑
singular plural
  • încalcă
  • ‑ncalcă
  • încălcați
  • ‑ncălcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalc
  • ‑ncalc
(să)
  • încalc
  • ‑ncalc
  • încălcam
  • ‑ncălcam
  • încălcai
  • ‑ncălcai
  • încălcasem
  • ‑ncălcasem
a II-a (tu)
  • încalci
  • ‑ncalci
(să)
  • încalci
  • ‑ncalci
  • încălcai
  • ‑ncălcai
  • încălcași
  • ‑ncălcași
  • încălcaseși
  • ‑ncălcaseși
a III-a (el, ea)
  • încalcă
  • ‑ncalcă
(să)
  • încalce
  • ‑ncalce
  • încălca
  • ‑ncălca
  • încălcă
  • ‑ncălcă
  • încălcase
  • ‑ncălcase
plural I (noi)
  • încălcăm
  • ‑ncălcăm
(să)
  • încalcăm
  • ‑ncalcăm
  • încălcam
  • ‑ncălcam
  • încălcarăm
  • ‑ncălcarăm
  • încălcaserăm
  • ‑ncălcaserăm
  • încălcasem
  • ‑ncălcasem
a II-a (voi)
  • încălcați
  • ‑ncălcați
(să)
  • încalcați
  • ‑ncalcați
  • încălcați
  • ‑ncălcați
  • încălcarăți
  • ‑ncălcarăți
  • încălcaserăți
  • ‑ncălcaserăți
  • încălcaseți
  • ‑ncălcaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalcă
  • ‑ncalcă
(să)
  • încalce
  • ‑ncalce
  • încălcau
  • ‑ncălcau
  • încălca
  • ‑ncălca
  • încălcaseră
  • ‑ncălcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încălca, încalcverb

  • 1. A ocupa prin violență un teritoriu străin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toate acestea erau semne de biruință asupra vrăjmașilor ce încălcau țara din cînd în cînd. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. figurat A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nesocoti antonime: respecta
      • format_quote Sfaturile populare au datoria... să pedepsească cu hotărîre pe sabotori și să ia măsuri împotriva acelor elemente, iresponsabile sau dușmănoase, care încalcă legalitatea populară. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 104. DLRLC
etimologie:
  • În + călca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.