9 definiții pentru încăierare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂIERARE, încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera.

ÎNCĂIERARE, încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera.

încăierare sf [At: ODOBESCU, S. III, 124 / Pl: ~rări / E: încăiera] 1 Începere a unei bătăi Si: încăierat1 (1), (var) încăierătură (1). 2 Începere a unei lupte Si: încăierat1 (2), (var) încăierătură (2). 3 Batere a cuiva Si: încăierat1 (3), (var) încăierătură (3). 4 (Ccr) Bătaie. 5 Luptă. 6 (Rar) Hărțuială.

ÎNCĂIERARE, încăierări, s. f. Acțiunea de a se încăiera; bătaie, ciocnire. În fiecare zi aveam încăierări de avantposturi. CAMIL PETRESCU, U. N. 314. Soarele ieșise dintre nouri, se înălțase sus și privea aprins la încăierarea oamenilor. REBREANU, N. 61. Vede jos încăierarea luptătorilor voinici, Un amestec orb ca-n cuibul răscolitelor furnici. COȘBUC, P. II 45.

ÎNCĂIERARE ~ări f. 1) v. A ÎNCĂIERA și A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. ~ între tabere dușmane. /v. a (se) încăiera

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încăierare s. f., g.-d. art. încăierării; pl. încăierări

încăierare s. f., g.-d. art. încăierării; pl. încăierări

încăierare s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂIERARE s. 1. v. bătaie. 2. harță, hărțuială, hărțuire. (O ~ în joacă.) 3. încleștare. (~ lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. și reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unități armate dușmane.)

ÎNCĂIERARE s. 1. bătaie, luptă, (rar) încaier, încăierătură, (reg.) încăierat, (fam.) tăvăleală, trînteală. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. harță, hărțuială, hărțuire. (O ~ în joacă.) 3. încleștare. (~ lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. și reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unități armate dușmane.)

Intrare: încăierare
încăierare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăierare
  • ‑ncăierare
  • încăierarea
  • ‑ncăierarea
plural
  • încăierări
  • ‑ncăierări
  • încăierările
  • ‑ncăierările
genitiv-dativ singular
  • încăierări
  • ‑ncăierări
  • încăierării
  • ‑ncăierării
plural
  • încăierări
  • ‑ncăierări
  • încăierărilor
  • ‑ncăierărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încăierare, încăierărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fiecare zi aveam încăierări de avantposturi. CAMIL PETRESCU, U. N. 314. DLRLC
    • format_quote Soarele ieșise dintre nouri, se înălțase sus și privea aprins la încăierarea oamenilor. REBREANU, N. 61. DLRLC
    • format_quote Vede jos încăierarea luptătorilor voinici, Un amestec orb ca-n cuibul răscolitelor furnici. COȘBUC, P. II 45. DLRLC
etimologie:
  • vezi încăiera DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.