7 definiții pentru înțepenit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPENIT, -Ă, înțepeniți, -te, adj. 1. Care este sau a devenit țeapăn; încremenit; inert. 2. Fixat, întărit. – V. înțepeni.

ÎNȚEPENIT, -Ă, înțepeniți, -te, adj. 1. Care este sau a devenit țeapăn; încremenit; inert. 2. Fixat, întărit. – V. înțepeni.

înțepenit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 82 / Pl: ~iți, ~e / E: înțepeni] 1-2 Care (este sau) a devenit țeapăn, rigid. 3 Prins bine în ceva Si: fixat, întărit. 4 Rămas neclintit într-o hotărâre Si: încăpățânat. 5 Care doarme adânc. 6 (Pex) Mort. 7 (Înv; d. oameni) Cuprins de un atac de epilepsie. 8 (D. oameni) Care ia o poziție dârză în fața cuiva Si: înțepușat (6). 9 Înfipt în ceva sau undeva. 10 Afundat în noroi, în nisip etc.

ÎNȚEPENIT, -Ă, înțepeniți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit țeapăn; înlemnit, încremenit; rigid. Se ridică greu, cu genunchii înțepeniți. DUMITRIU, N. 121. Baba stă întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. EMINESCU, N. 21. 2. Fixat, întărit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚEPENIT adj. 1. v. fixat. 2. v. anchilozat. 3. v. inert. 4. v. amorțit. 5. v. înmărmurit. 6. v. rigid.

ÎNȚEPENIT adj. v. consolidat, întărit, rigid, țeapăn.

ÎNȚEPENIT adj. 1. fixat, imobilizat, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proțăpit. (Un tablou ~.) 2. (MED.) anchilozat, prins. (Cu articulațiile ~.) 3. (MED.) anchilozat, inert, țeapăn. (Are o mînă ~.) 4. amorțit, (Transilv.) dreven. (~ de frig.) 5. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 6. imobil, rigid, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.)

înțepenit adj. v. CONSOLIDAT. ÎNTĂRIT. RIGID. ȚEAPĂN.

Intrare: înțepenit
înțepenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepenit
  • ‑nțepenit
  • înțepenitul
  • înțepenitu‑
  • ‑nțepenitul
  • ‑nțepenitu‑
  • înțepeni
  • ‑nțepeni
  • înțepenita
  • ‑nțepenita
plural
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
  • înțepeniții
  • ‑nțepeniții
  • înțepenite
  • ‑nțepenite
  • înțepenitele
  • ‑nțepenitele
genitiv-dativ singular
  • înțepenit
  • ‑nțepenit
  • înțepenitului
  • ‑nțepenitului
  • înțepenite
  • ‑nțepenite
  • înțepenitei
  • ‑nțepenitei
plural
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
  • înțepeniților
  • ‑nțepeniților
  • înțepenite
  • ‑nțepenite
  • înțepenitelor
  • ‑nțepenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțepenit, înțepeniadjectiv

  • 1. Care este sau a devenit țeapăn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se ridică greu, cu genunchii înțepeniți. DUMITRIU, N. 121. DLRLC
    • format_quote Baba stă întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. EMINESCU, N. 21. DLRLC
  • 2. Fixat, întărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi înțepeni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.