înștiințare sf [At: (a. 1757) CR. II, 53/19 / Pl: ~țări / E: înștiința] 1 Știre. 2 Informație. 3 Anunț. 4 Încunoștințare. 5 (Ccr) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc. Si: adresă, notă.

ÎNȘTIINȚARE, înștiințări, s. f. Acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, veste. Am primit înștiințare că din Niș a și pornit... sol... împuternicit. DAVILA, V. V. 79.

ÎNȘTIINȚARE ~ări f. 1) v. A ÎNȘTIINȚA. 2) Document prin care se anunță ceva; aviz /v. a înștiința

înștiințare f. acțiunea de a înștiința și rezultatul ei: aviz, notificare.

înștiințáre f. Acțiunea de a înștiința. Anunț, știre, informațiune. – Fals încunoștiințare.

înștiințare (desp. -ști-in-) s. f., g.-d. art. înștiințării; pl. înștiințări

înștiințare (-ști-in-) s. f., g.-d. art. înștiințării; pl. înștiințări

înștiințare s. f. (sil. -ști-in-), g.-d. art. înștiințării; pl. înștiințări

ÎNȘTIINȚARE s. 1. v. informare. 2. anunțare, încunoștințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. anunț. 4. v. comunicare. 5. v. informație. 6. v. notă. 7. v. prevenire.

ÎNȘTIINȚARE s. 1. anunțare, informare, încunoștințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. anunțare, încunoștințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. (concr.) afiș, anunț, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (O ~ anunța orarul.) 4. (concr.) anunț, aviz, comunicare, încunoștințare, mesaj. (A primit acasă o ~.) 5. (concr.) comunicare, informație, știre, veste. (O ~ de mare importanță.) 6. (concr.) notă. (O ~ de ziar.) 7. avertizare, informare, prevenire, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.)

înștiințare, înștiințări s. f. (intl.) sentință de condamnare penală.